Pe Lempes, derdelus, la sanius!

„Sunt copii cu multe sanii / De pe coasta vin tipand”

La sanius pe derdelus, Iarna pe ulita

Poza: La sanius

Azi dupa-amiaza am iesit cu Asgard la o plimbare pe Lempes. – Pentru cine nu stie, Lempesul este un deal frumos langa Brasov,  in Sanpetru. Dealul este si rezervatie floristica, minunata in special primavara si la inceput de vara,  cand devine un loc mirific pentru plimbare sau pentru deliciul unui fotograf amator de peisaje cu flori, insecte si pasari. Si daca e norocos, caprioare si iepurasi.  (A, Lempesul e si un loc bun de dat cu parapanta) –
Acum insa ningea  frumos si ma tragea sufletul incolo. Munti am tot batut iarna, insa pe Lempes nu am fost niciodata pe ninsoare.

Deci luat una bucata husky si fuga pe deal. „A-nceput de ieri sa cada / Cite-un fulg, acum a stat” . Nu prea mai ninge, insa de cum am inceput sa urcam, „un navalnic vuiet” venea din spre drum.

Sint copii. Cu multe sanii / De pe coasta vin tipind, / Si se-nping si sar razind;
Prin zapada fac matanii / Vrand-nevrand

Peisajul din poezie. Erau pe derdelus copiii la sanius.  Cu sanii, schiuri, pungi si tot ce ar putea aluneca. Si cu multi catei. Eu priveam incantat, iar Asgard era in delir mistic de atata joaca si socializare.
Dar, cum nimic nu e perfect, realizez ca mi-am uitat aparatul foto. Am soptit printre dinti acele cuvinte atat de necesare la nervi pentru regasirea armoniei si scot din buzunar planul B, telefonul. Of course, ghiciti… nu era incarcat, +frig, totusi reusesc sa fac o poza in graba si…. battery low! Alte @%$#%  dar macar o foto a iesit. Nu e nimic spectaculos, oricum nu credam ca o fotografie poate reda atmosfera si peisajul de acolo.  Poate daca eram vreun pictor…

Dealul Lempes

Tura pe dealul Lempes

Las copii la joaca continui mai departe spre varf.  Trec de antena si sunt placut surprins sa vad cum gardianul de acolo si-a decorat gardul de sarma ghimpata din jurul gheretei cu beculete de pom. Privesc casutele din vale, acoperite de zapada, si constat ca lipseste ceva din peisajul clasic al unei vederi de iarna.
Nicaieri la case nu se vedeau fuioare de fum.
Da, observasem mai demult, sunt trei chestii pe care confortul modern ni le-a rapit din peisajul clasic de basm. Centrala termica: nu mai avem hornul cu fuior de fum. Termopanele: au disparut florile de gheata de la geamuri, iar burlanele (daca nu-s defecte) ne-au luat turturii…  Eeei, da’ lasa, o sa-mi fac odata cabana cu semineu, geam simplu, si fara burlane. Gasesc o zona unde nu e incalzire globala iar zapada multa nu inseamna numai 30cm.  Si o sa-mi fac acolo toate sarbatorile de iarna!

Nu e soare, dar e bine, / Si pe riu e numai fum, / Vintu-i linistit acum

Era bine de la urcare, ma incalzisem, dar erau destule  grade sub zero si vantul nu tocmai linistit sporea frigul. Incepe iar sa ninga. Pe rau, Oltul din departare, era „fum” si norii „razbunati spre apus” „stateau gramada” si aruncau tot mai generos cu zapada. Viscolul facea ninsoarea orizontala iar copacii erau incarcati cu zapada. Ati observat ce fain se vede atunci cand bate ninsoarea foarte tare din spate, privesti in lungul ei si fulgii trec pe langa tine? Ai impresia ca privesti ninsoarea de sus in jos. In departare, o neasteptata pata de cer albastru si cateva raze de soare aminteau de primavara. Alte regrete dupa aparatul foto.  Curand ajung pe varf. La cetate. Ma rog, nu mai este cetate, nici ziduri, doar locul plat si urma santului de aparare. Vad un iepuras care o sterge grabit. O fi spiridusul locului…?  Il las pe Asgard sa adulmece urmele de caprioare, vulpi si iepurasi, iar eu stau cu nasul in ninsoare si ma gandesc la oamenii de demult, cei care traiau aici in cetate, fix aici unde stau eu acum. La sperantele lor, la cat au muncit pentru constructia unei cetati care nu mai exista,  la iernile de alta data, la viata fara centrala termica, fara curent, fara mancare de la supermarket si geaca (neaparat goretex) … si cumva imi dau seama cat de aiurea e sa ma enervez pentru ca problema mea mare este ca „nu am aparatul foto”.

Zambesc, il fluier pe Asgard si plecam. Mai admir niste pitigoi, un soim si multe urme de animalutze, animalutze care probabil ne pandeau dintre copaci.
Atmosfera era deja de seara, se aprindeau luminile in satele din jur. Mai avem o bucata buna de mers la intors, asa ca incet o luam spre casa.
Hai Asgard!

PS: In poza cu tura pe deal, track-ul e cu rosu.

TAGS: DEALUL LEMPES, TURA CU ASGARD, SANPETRU, CETATEA DE PE DEALUL LEMPES

5 comentarii

Filed under Din Brasov, Travel - Excursii - Aventuri, Uncategorized

5 responses to “Pe Lempes, derdelus, la sanius!

  1. clara

    Foarte frumos articolul tau!
    Peisajul clasic de basm cu fuioare de fum,turturi si flori de gheata il gasesti chiar in Sanpetru.Eu am avut norocul sa-mi petrec Sarbatorile de Iarna intr-o casa asa cum iti doresti si tu chiar la poalele Lempesului.Foc de lemne,flori de gheata,turturi,copii la colindat,oameni simpli si buni…toate pareau rupte dintr-o poveste de demult.
    Poate,intr-o viitoare ninsoare,vei reusi sa faci mai multe poze…asta desigur daca spiridusul locului te va lasa 🙂
    Pana atunci pupa una bucata huski si din partea mea!

  2. Felicia

    Eeei, felicitari!…an nou-format nou (de blog)….si pasiuni vechi; Sunt invidioasa pe tine pentru un lucru atat de simplu,dar care mi-a lipsit iarna asta-zapada…

  3. blessy

    Ma intereseaza un hotel de 3-4 stele all inclusive in jumatatea nordica a Croatiei, situat intr-o zona pitoreasca, cu detalii despre regimul all inclusive. Daca ma poate ajuta cineva, astept cu nerabdare.
    Multumesc anticipat !

  4. Mihaela

    Cand e gata cabanuta?? Foarte frumos articolul…
    S-a cam dus zapada .Asgard cum se simte?
    Sper sa descopar si eu drumul ala prin nameti…See you, kiss you,,,,

  5. Cred ca stramosii de care amintesti puteau sa gandeasca in doua moduri: ori sa se zgribulesca de frig noaptea devreme pentru ca n-aveau educatia privitului unei naturi frumoase/ei doar o foloseau, ori se gandeau in fata focului la cei care vor veni dupa ei – daca vor avea un alt fel de viata-buna/rea, daca vor mai fi nevoiti sa lupte pt cetatea lor…Astazi, tu, nemaiavand pt care cetate sa lupti, treci in tabara nostalgiei dupa primitivismul sanatos al unor epoci demult apuse…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s