Mos Craciun exista! Avem si dovezi…

Ho, ho, ho! Mos Craciun exista! 🙂

Daca in anii trecuti am scris articole destinate mai degraba adultilor, despre originea sarbatorii Craciunului si a originii lui Mos Craciun, precum si despre tehnologia saniei lui Mos Craciun, postari in care am analizat cum a aparut Mosul, cum ii functioneaza sania si cum de reuseste Mos Craciun sa ajunga la toti copii intr-o singura noapte, acest articol de Craciun va fi dedicat in special copiilor care au fost cuminti si vor sa-l vada pe Mos. Vom vorbi mai putin si vom lasa imaginile sa vorbeasca. Incercam sa-l urmarim pe Mos Craciun dealungul istoriei umanitatii, cum a fost vazut si reprezentat de oameni inca din cele mai vechi timpuri si pana in prezent. De la picturile din pesteri pana la tehnologia spatiala.
Asa ca daca cineva nu va crede ca exista Mos Craciun, n-are decat, e treaba lui. Important este ca Mos Craciun sa existe in inima voastra. Si avem si poze! 🙂

Cea mai veche dovada a prezentei lui Mos Craciun o gasim in pestera Altamira, Spania, unde alaturi de alte desene preistorice, reprezentand bizoni sau cai, apare si Mos Craciun in sania sa trasa de reni. Vechimea desenelor de la Altamira este intre 16.000 si 35.000 ani.

Mos Craciun la Altamira

Mai recent, cu o vechime de „numai” cca. 9.000 – 12.000 ani, il gasim printre petroglife in Horseshoe Canyon, Utah, Statele Unite.
Aici, paleoindienii i-au facut o reprezentare stilizata lui Mos Craciun.

Mos Craciun la Templul din Karnak

Si mai recent, il gasim pe Mos Craciun in Egipt. Pictat sau cioplit, in Piramide, Luxor si la Templul din Karnak. O reprezentare a Mosului apare clar intre hieroglife la acest Templu. Vechime estimata 3500 ani.

Din perioada Imperiului Roman si a Evului Mediu avem mai putine dovezi ale prezentei Mosului. Desigur, lipsa dovezilor nu este datorata absentei lui Mos Craciun. In mod cert el a dus cadouri an de an copiilor cuminti. Insa probabil, prigoanei crestinilor efectuata de romani, i-a fost asociata si o distrugere a dovezilor. De asemenea, teama de Inchizitie a limitat marturiile prezentei acestuia, prezenta care putea fi usor asociata cu vrajitoria.
La inceputul Renasterii reapare si avem pe la 1780 prima reprezentare clara lui Mos Craciun si Rudolf, full color, in pictura lui Sandro Botticelli, Nasterea lui Venus (Venerei).

Sandro Botticelli – „Nasterea lui Venus” apare si Mos Craciun

Aproape sigur Botticelli l-a vazut personal pe Mos Craciun si a fost foarte impresionat. Suficient incat a simtit nevoia sa-l strecoare pe aceasta in pictura sa. Si din moment ce insusi subiectul tabloului este o fantezie care se refera la zeitati, Botticelli l-a putut picta linistit si fara grija ca o sanie zburatoare va putea da nastere unor intrebari dificile. Tot in aceasta pictura il putem identifica pentru prima oara pe Rudolf. Examinarea atenta a picturii ne ajuta sa distingem faimosul nas rosu.

Mos Craciun in Romania:

Mos Craciun reprezentat la Sinca Veche in Templul Ursitelor

Tot de pe la 1700 – 1800, de data aceasta pe teritoriul Romaniei, Mos Craciun apare reprezentat in celebra Grota de a Sinca sau Templul Ursitelor. Se spune ca toate dorintele puse aici se indeplinesc.
In  Altar, alaturi de Iisus, de Yin si Yang si o Stea a lui David, apare un alt simbol universal, Sania Zburatoare trasa de reni.

Prima fotografie a Mosului in orasul Brasov dateaza din anul 1922, chiar in ziua de Craciun. Pe vremea aceea iernile erau ierni si nametii erau adevarati.

Odata cu evolutia tehnologiei, Mos Craciun a inceput sa fie surprins tot mai des, intai pe pelicula iar mai apoi de catre senzorii CCD ai camerelor de supraveghere sau ale telefoanelor mobile. Ba chiar si in plin zbor, fotografiat de piloti sau pasageri cand Sania depasesea lejer avioanele de linie sau pe cele militare.
Alte fotografii in Brasov: O fotografie facuta acum cativa ani de Craciun, de pe Drumul Poienii – Belvedere, unui rasarit de Luna plina.
Norocul a facut ca tocmai atunci sa treaca si Mos Craciun cu sania prin dreptul Lunii. In alte fotografii captate pe camerele de supraveghere Lynx din Piata Sfatului, apare si Mos Craciun. Intr-una din ele, desi aflata in intuneric, se vede cum Sania si Renii radiaza puternic in infrarosu.

Legat de avioane: Pentru ca zecile de mii de zboruri zilnice, precum si lansarile de rachete, militare sau stiintifice, pot fi puse in pericol de o eventuala ciocnire cu Sania zburatoare, incepand cu anul 1955 serviciul Nord American de Aparare Aerospatiala – NORAD a inceput ca la fiecare Craciun sa faca o supraveghere / urmarire a Saniei.
Din 1955 si pana in 1996, in seara de Craciun orcine se putea informa telefonic despre traseul si pozitia Mosului, sunand la un numar NORAD dedicat. Odata cu aparitia internetului, din 1996 militarii de la NORAD au pus la dispozitia publicului si o pagina web unde puteti urmari in timp real Sania Mosului de cand pleca de la Polul Nord si pana cand termina de livrat cadourile. Evident urmarirea este functionala doar cat zboara Mosul, adica in perioada Craciunului, 24-25 decembrie. Pe pagina de urmarire de aici: Norad Tracks Santa aveti si un cronometru pana la decolarea Saniei.
Asa ca va invit sa-l urmariti pe Mos cum pleaca de la Pol si vine spre voi si cand vine, incercati sa-i faceti si voi o poza si eventual sa mi-o trimiteti si mie. O punem tot aici intre alte dovezi. Pana atunci sa fiti cuminti si
Ho, ho, ho! Craciun Fericit tuturor!

Mai puteti citi interesant:
– Cum reuseste Mosul, tehnologia Saniei
– Originea Craciunului, de la Solstitiu la Mosul rosu

 

TAGS: MOS CRACIUN EXISTA, DOVEZI CA EXISTA MOS CRACIUN, FOTOGRAFII CU MOS CRACIUN, DESENE ANTICE CU MOS CRACIUN, MOS CRACIUN REAL, FOTOGRAFII CU SANIA ZBURATOARE, FOTOGRAFII DIN AVION

De Sf Mihail si Gavril, cheful de la Malaiesti.

Cabana Malaiesti

Si in aceast an am pastrat traditia de a celebra la cabana Malaiesti, Sf Mihail si Gavril alaturi de colegii din Alpin Club Brasov. Clubul are un procent ridicat de Mihai, Mihaele, Gabi si Gabriele intre membrii sai iar cheful iese fain in mediul unde ne simtim noi cel mai bine! Sus in munte la cabana.
Am pornit din Brasov sambata dimineata pe o vreme splendida. Adunarea s-a facut la locul clasic de intalnire pentru plecarile in Crai sau Bucegi, adica la OMV-ul de la iesirea din oras spre Rasnov. Pe drumul spre Glejarie, neasfaltat dar ok, am intalnit un SUV Volvo de Bucuresti, mare si frumos, si care costase probabil cat casa mea plus cel putin unul din rinichi. Se pare ca si soferul isi vanduse bunurile sus mentionate ca sa si-l cumpere deoarece, desi intr-un urias 4×4, se târa cu 2-3 km/h incercand sa-si protejeze ditamai jeep-ul. Merita vazuta mutra soferului cand a fost depasit in viteza si lasat in urma intr-un nor de praf de o micuta Skoda Fabia si inca si condusa de o fata!
Roxana zbura fara greturi in slalom printre gropi.
Am parcat masinile pe drumul forestier la intersectia cu traseul si am pornit pe banda albastra.
Toamna frumoasa si padurea aurie ne-au facut drumul o placere. Aveam cu noi si cativa membrii micuti!
Pitorescul Cosmin a venit din Baia Mare si cu copii. E grozav sa-i vezi pe micuti cum se bucura de traseu, cum sar peste paraie sau se baga prin scorburi.
Asta este una din chestiile pe care, ca parinte, trebuie, e obligatoriu sa le oferi copiilor. Du-i in natura, obisnuieste-i cu libertatea, aventura si experienta oferita de munte.
Insa Cosmin in afara de copii, mai aduse ca de obicei, arma secreta intr-un PET de Borsec de 1,5l plin cu palinca din Maramures. Stiti, acea palinca de Maramu’ pe care nu stii daca sa o incadrezi la aliment sau sa o interzici ca si arma de distrugere in masa. La aceasta palinca voi reveni mai tarziu… 😉
Am trecut de „Bancuta” unde am facut un mic popas pentru apa, apoi am continuat drumul pana la „Rapa lui Dae” unde se spune ca „a scapat” magaru’ lui Dae. Bietul magar… dar macar a intrat in folclor.  R.I.P. magar a lui Dae.
Rapa ofera o larga si frumoasa priveliste si facem aici un alt popas, mai lung, pentru fotografii.

La Bancuta

Continuam sa urcam si pe drum intalnim un grup de 3 drumeti ce par desprinsi din cartile Bucurei Dumbrava si a perioadei de glorie si pionierat al turismului montan roman.
Impuneau respect din prima clipa cand ii priveai, se citea pe ei ca s-au petrecut cea mai mare parte a vietii pe munte. Chipul bronzat, darz si calm cu acea relaxare si siguranta pe care ti-o da o viata intreaga de montagnard.
Trecuti de 70 ani, cu echipament cum se purta pe vremea lui Lehman, pantaloni trei sferturi, uzati, din stofa, jambiere cu cureluse, basca, camasa si vesta, rucsac din acela verde de care putin isi mai aduc aminte, bocanci clasici maro, piolet cu coada de lemn pe post de baston, urcau molcom, povestind aventuri pe care tare mult mi-ar fi placut sa stau sa le ascult. Fara GPS, goretex sau vibram, doar cu pasiune si bucurie. Salutam si ii depasim incet, parca cu jena.

Rapa lui Dae

Drumul continua sa urce si curand, la aproape doua ore de la pornire, apare cabana Malaiesti. Ascunsa in caldarea glaciara, pazita in spate de Padina Crucii si in fata de Brana Caprelor si Bucsoiu…ahh, ce dor imi era de aceasta cabana unde ma simt parca mai bine ca acasa.
Ne cazam, luam cate un ceai cu rom si iesim la soare. Trei cai frumosi (sic) se invart si fornaie printre noi. Nu stiu de ce se bucura mai mult, de mangaierile si atentia acordata sau de biscuitii oferiti cu drag de toata lumea. Se fac si selfi-urile obligatorii cu caii. Eu ajung sa ma pup bot in bot cu cel alb. El are nasul foarte fin. Eu sunt nebarberit si tepos. Sorry calutzule!
Ma intreb oare cate poze au acesti cai pe Facebook. Cotizez si eu cu cateva. Just in case.
Dupa pauza de ceai si portia de plaja, intram sa mancam. Ciorba cu afumatura. Foarte buna! Cu burtica plina, viata pare mai frumoasa. Si lenea mai mare. O parte renunta sa mai urce la Omu si se culca. Ma tenteaza si pe mine un somn de frumusete la amiaza dar e pacat. Ne adunam cativa si pornim spre Hornuri. Pe drum ne mai impartim o data, o parte pleaca spre pe Brana Caprelor si Bucsoiu altii spre Hornuri.
Bantuim pe munte pana vine seara si ne intoarcem la cabana.
Acolo deja incepuse cheful. Suntem multi, nu aveam toti loc la masa si ne mai trebuia inca una. Vreo 4 insi ocupau o masa de 12 persoane. Cineva de la noi ii roaga frumos sa se mute la alta masa. Ei, usor agresiv si fara chef sa se mute, zic: „Noi suntem 6”.  Primesc un raspuns scurt: „Noi suntem 28.”  Se ridica si pleaca la alta masa.

Palinca lui Cosmin avea concurenta si lumea se intrecea in tarii. Gabi adusese o afinata si tare, si tare buna, iar Mihai mai adusese o palinca foarte aromata dar care mai avea putin si lua foc singura, probabil avea in jur de 62-65 grade dupa estimarea lui Cosmin care este o somitate in domeniu, expert de renume mondial, ghiceste taria dupa margele iar aparatele de masurat taria alcoolului se regleaza dupa papilele lui. Merita mentionat ca si palinca lui Mihai era tot intr-un pet de apa minerala, Izvorul Minunilor. Dupa cum am spus, e important si revin la asta mai tarziu.
Cheful se intinde, bem, cantam La Multi Ani si iar bem. La un moment dat de la masa din spatele nostru unde chefuia un alt grup se aude un „Zdrang!„, un zgomot puternic, urat, ca de sticla sparta. Eu ma bag in seama si zic tare: „Gata, s-a dus un pahar?” Nu, zice cineva, era un telefon. „Auleu, zgomotul ala era un telefon?! Nasol!” Ma intorc si ii vad pe 2 baieti cum strangeau de pe jos un telefon cazut fix cu fatza in jos pe gresie. Ii sarise si sim-ul si SD-cardul si bateria. Baietii le adunau si le montau. Dracusorul din mine nu ma lasa si iar zic tare:
„Condoleante pentru telefon, dar nu-i mare bai, va mai puteti juca puzzle cu el. ”  Ei palizi taceau si montau la el.
Butoneaza un pic si telefonul se si aprinde.
Colegii de la masa mea taceau suspect dar tot nu ma las: „Eh, macar mai lumineaza. Important e ca gresia e intreaga. Sau s-a spart si gresia?”
Unul din cei care stranse bucati din telefon zice: „Gresia e intreaga dar a cui e geaca rosie?”
Eu relaxat: „Geaca rosie e a mea…„…. apoi sunt brusc strafulgerat de o premonitie sumbra si intreb cu un fior rece pe sira spinarii… „Daaaaar…. de ce?” , „Pai din ea a cazut telefonul.”
Oroare! Fuuuuck! De aia erau asa calmi! Nu era a lor! Facusem misto de Note-ul meu drag!

Ceata pe Brana Caprelor

In timp ce colegii mei se tavaleau de ras la mutra mea, sar si ii smulg telefonul cu disperare si incep sa-l butonez. Totul ok, functiona perfect si nici macar o zgarietura!  Adica nici una noua. Catalin imi atrage atentia: „Vezi ca are colturile zgariate.”
„A, nu-i bai, alea sunt asa de cand coboram Poiana in viteza pe bicicleta si mi-a cazut din buzunar. Si atunci s-a bucatit pe vreo 25m.”
Ne distram, adica ei de mine, si mai punem niste palinca. 🙂
Cantam cantece de munte, ii imitam pe Carmen Ciocolata si Calendar. Se facuse deja 12 noaptea, multi plecasera la culcare dar noi strigam din toti rarunchii Imnul Bucegilor, Refugiul Diana, Rau ma dor ochii ma dor, etc…

Noaptea la Malaiesti
Foto: Irina

La o masa vecina un grup de corporatisti scapati de la job si evadati de la neveste incercau sa se simta real&wild. Vorbeau si injurau tare si ascultau rock de pe telefon. Mutra clasica de multinationalist, tunsi si barberiti impecabil cu echipament de munte nou-noutz, curat, asortat, f.scump si obligatoriu de superfirma, toti cu Iphone pe masa si bluetooth-ul in ureche. Nu conteza ca aici semnalul la telefon e zero sau cand bate vantul.
Cosmin nu se abtine si zice: „Astia asculta rock, eu ii intreb daca sunt satanisti!” Lasa-i ma in pace, nu fa misto de ei! Nu… eu ii intreb daca il iubesc pe Daniel. Le striga: „Ba, voi astia cu rock-ul il iubiti pe Preafericit? Sunteti satanisti?” La auzul numelui lui Daniel aia injura lung si complicat, apoi isi vad mai departe de rock-ul progresist.

Pe la 1 noaptea vine la masa noastra un tip simpatic, la vreo 25ani, destul de finutz dar suficient de beat. Clatinandu-se zice ca ar mai bea cu noi, dar bere, ca el nu bea niciodata ceva mai tare. Eu zic ca nu avem bere dar avem vin. El zice ok, dar sa nu fie prea tare. Ii zic ca nu. Apoi imi amintesc ca nici vin nu mai e dar ca sa nu-l dezamagesc ii pun intr-un pahar mare, afinata lui Gabi, tare ca spirtul medicinal. Ii zic ca e vin rosu. El ciocneste si ia o gura zdravana. Ii ies ochii instant.
Striga, dar cu voce stinsa: „Aaapaaa! Aveti apa?!” Apoi fara sa astepte raspuns, pune mana pe sticla de Borsec in care era palinca lui Cosmin, isi pune o jumatate mare de pahar si o da pe gat! Noi ne uitam siderati la cum ii ies ochii si mai tare!
„Arghhhh!! Nu era apaaaaaa!! Ap-ap-ap…apa, aveti?”  Nu m-am putut abtine! Ii intind zambind cald bidonul de Izvorul Minunilor cu apa de foc a lui Mihai. „Asta e apa” ii zic. El desurubeaza furibund si isi toarna pe gat.
Nu credeam ca iti pot iesi ochii asa tare si instant… „Haaahhh…arghhh…!!!”  Isi duce mainile la gat si baguie ceva ininteligibil. Ii spun ca nu avem apa, iar Radu zice: „Apa, ba da, este. La izvor.”

Ne-am distrat pana tarziu apoi am mers la culcare. La ora 4 cerul era senin sticla si chiar te dureau ochii de lumina stelelor.
In schimb pe la 6 dimineata m-a trezit cu vocea lui Radu care spunea: „Afara fulguie!” Auch! Veste proasta pentru tura de a doua zi. E intuneric afara dar Adi se imbraca si pleca. Urmeaza sa urce in Crai la refugiul Craita impreuna cu Mihut si Marian. Refugiul Craita a fost reconstruit total de Alpin Club Brasov. Mai sunt materiale de urcat si trebuie vopsit. Il admir pe Adi pentru vointa, ma injur ca m-am culcat tarziu, imi bag capul in sacul de dormit si mai trag un somn pana pe la 8 cand incep toti sa misune si sa tropaie. Afara ceata deasa, frig si burnita. Mancam omleta, bem ceai si ne sfatuim. Nu prea e rost sa mai urcam. Nu se vede nimic. E si periculos, burnita si lapovita fac pietrele alunecoase. Cum urcasem si ieri nu ne pare foarte rau si hotaram sa coborâm.
Pe cand termina toata lumea de strans bagajele, Cosmin intreaba daca i-a vazut cineva polarul.
Cum arata? – Pai e rosu cu sigla Alpin Club Brasov.- Aha, ok, atunci e usor de gasit. Mai sunt 28 identice!
Binenteles nu se gaseste. O fi la cineva in bagaj, acela convins ca e polarul lui pana va descoperi ca are doua.
Cosmin resmnat concluzioneaza: „S-a dus… bogdaproste si sa fie primit”
Pornim la vale. Ceata s-a mai ridicat, si daca faci abstarctie de burnita, e chiar frumos.
Pe la un sfert din drum, il intalnim pe Radu care plecase in fatza, acum urca inpoi in pas alergator. „Ce s-a intamplat Radu?”
„Mi-am uitat vesta de puf la cabana, fir-ar sa fie!” Il lasam sa urce si noi continuam mai alert si o ajungem din urma pe Mariana, sotia lui Radu. Ea intreaba de sotul ei. Ii spun povestea cu vesta. „Auleu zice ea, pai cred ca i-am luat-o eu la mine in rucsac!” Cunoscand temperamentul lui Radu ne trec sudori reci si ii recomandam ca mai bine sa o ascunda sub o piatra, sa taca si sa uite ca ne-a spus.
Vesta nu a mai aparut niciodata si probabil ca e in Shambala alaturi de polarul lui Cosmin.
Ajungem la masini, se impart bagajele si oamenii. A stat si ploaia. Doua fete din Bucuresti renunta sa mai vina cu noi cu masina, spun ca mai au timp pana la tren si aleg sa faca cei peste 10 km pana in Rasnov pe jos. Pe jos sau in masini, pornim cu totii spre oras….
Astfel se incheie inca o frumoasa serbare de Mihail & Gavril la Cabana Malaiesti. La Multi Ani tuturor celor care purtati acest nume!
NOTA: Daca doriti sa vedeti cum am serbat acum doi ani, desi au fost mult mai putin participanti, a fost si atunci foarte frumos. Mai jos gasiti filmuletul pe care l-am facut cu acea ocazie:

TAGS: CABANA MALAIESTI, ALPIN CLUB BRASOV

Idee de weekend – Vizitati Cel mai Batran Stejar din Romania

Batranul Carpatilor – Stejarul de 900 ani

Batranul Carpatilor – Cel mai Batran Stejar din Romania
Toamna frumoasa ne imbie la drumetii. Din pacate ziua scurta si frigul ne mai limiteaza optiunile.
Vreau sa va dau o sugestie pentru o tura scurta si relaxanta de weekend la un obiectiv frumos:
Va propun sa vizitati cel mai batran stejar din Romania, Batranul Carpatilor, iar in drum, la intoarcere, puteti vizita si Cetatea Rupea, Biserica Fortificata Viscri sau vulcanul si Coloanele de Bazalt de la Racos, toate aflate oarecum in aceeasi zona la 10-30 km distanta.
Despre cel mai batran stejar din Romania: Un timp acest titlu a fost contestat de alt stejar secular aflat in judetul Suceava, localitatea Cajvana. Insa varsta stejarului sucevean a fost estimata prin radiocarbon la 810ani, prin urmare stejearul de la Mercheasa cu cei peste 900 ani a castigat. Cel mai batran stejar din Romania e de fapt gorun sau stejarul de deal, tot o specie de stejar, usor diferit datorita ghindelor sale mai alungite si a frunzelor mai putin alungite si mai putin franjurate.

Harta cu accesul catre stejar si localizarea. Click pentru marirea imaginii

Trunchiul Stejarului – amintiri de 900ani

Stejarul se afla langa localitatea Mercheasa, judetul Brasov. Distanta:  65km de Brasov sau 55km de Sighisoara. Se poate vizita cu masina sau cu bicicleta. Ajungeti acolo iesind de pe drumul european E60 din Rupea pe DJ132 sau din Rupea gara pe DJ131A, si o luati spre Homorod iar apoi pe DJ132 pana in Mercheasa. Din E60 pana la Mercheasa sunt 10km pe drum judetean, relativ ok, doar cateva gropi va mai strica ocazional bucuria.
Ajungeti si treceti de satul Mercheasa si la 300m dupa iesirea din sat veti observa pe dreapta un drum de pamant care urca pe un deal.
Pentru orientare folositi imaginea cu harta. Din sosea si pana la stejar sunt 2.5 km. Puteti lasa masina jos in sosea, sau, daca nu vreti sa urcati pe jos, puteti urca motorizat o bucata buna de drum, cat va tine masina. Un vw passat si o skoda fabia au urcat fara probleme. Daca nu e noroi puteti urca destul de sus.
Gasiti un loc unde va hotarati sa opriti si apoi porniti la pas catre stejarul secular. Arborele se inalta singuratic intr-o poiana. Il gasiti imediat dupa coordonatele pe care le-am scris aici, (un gps va ajuta) sau puteti tipari fotografia cu locatia si cautati-l old fasion way, pe jos sau intreband ciobanii din zona.
Nu e greu sa-l recunoasteti. E… MARE. Si are si un gard de jur imprejur.

E…. Mare!

Maretul stejar secular va va impresiona.  Are o coroana frumoasa, 22 m inaltime si 9.3 metri circumferinta.
Are chiar si un greiere care il pazeste. Iar greierele are si el un prieten. 🙂
Lipiti-va de trunchiul urias si incarcati-va din energia sa. Si nu uitati un gest mic… il puteti ajuta culegand o ghinda de pe jos si plantati-o undeva departe intr-un loc protejat. Ajutati-l sa mearga mai departe.
Opriti-va un timp sub coroana sa imensa si meditati la secolele care au trecut de cand acest copac a fost doar un micut si firav lastar, rasarit plapand dintr-o ghinda acum aproape 1000 de ani. Meditati la toate evenimentele la care a asistat.
Ganditi-va ca a vazut formarea Transilvaniei si apoi a Romaniei. A asistat la venirea sasilor in Ardeal, la venirea si plecarea cavalerilor teutoni, apoi la invaziile popoarelor migratoare, la toate razboaiele si rascoalele, si in tot acest timp el a crescut si a avut norocul sa scape de animale, apoi de toporul oamenilor, de traznete, vijelii, daunatori…ganditi-va ca el a fost aici atunci cand descoperirea americii era la sute de ani in viitor, cand credeam ca pamantul e centrul universului, sau cand Romania nu era o tara. Si va fi tot aici, la fel de mare si calm, atunci cand noi vom fi istorie. Imbratisati-l si lasati-i un gand bun pentru viitor…
Excursie placuta va doresc.

Localizarea GPS a celui mai batran stejar din Romania:

Coordonatele stejarului: 46.0661965N ,  25.3620458E

Iesirea din sosea: 46.0726315N , 25.3415295E

Greierele Paznicul Stejarului

Paznicul paznicului 🙂

Stejarul de 900 de ani, cel mai batran stejar din Romania, Batranul Carpatilor

TAGS: Batranul Carpatilor , Cel mai Batran Stejar din Romania , stejearul din Mercheasa, localizarea celui mai batran stejar din romania, idee pentru tura de weekend , Gorunul de la Mercheasa , stejarul din Mercheasa harta, coordonate gps ale celui mai batran stejar din Romania, localizare cel mai batran stejar din Romania locatie,