De Sf Mihail si Gavril, cheful de la Malaiesti.

Cabana Malaiesti

Cabana Malaiesti

Si in aceast an am pastrat traditia de a celebra la cabana Malaiesti, Sf Mihail si Gavril alaturi de colegii din Alpin Club Brasov. Clubul are un procent ridicat de Mihai, Mihaele, Gabi si Gabriele intre membrii sai iar cheful iese fain in mediul unde ne simtim noi cel mai bine! Sus in munte la cabana.
Am pornit din Brasov sambata dimineata pe o vreme splendida. Adunarea s-a facut la locul clasic de intalnire pentru plecarile in Crai sau Bucegi, adica la OMV-ul de la iesirea din oras spre Rasnov. Pe drumul spre Glejarie, neasfaltat dar ok, am intalnit un SUV Volvo de Bucuresti, mare si frumos, si care costase probabil cat casa mea plus cel putin unul din rinichi. Se pare ca si soferul isi vanduse bunurile sus mentionate ca sa si-l cumpere deoarece, desi intr-un urias 4×4, se târa cu 2-3 km/h incercand sa-si protejeze ditamai jeep-ul. Merita vazuta mutra soferului cand a fost depasit in viteza si lasat in urma intr-un nor de praf de o micuta Skoda Fabia si inca si condusa de o fata!
Roxana zbura fara greturi in slalom printre gropi.
Grup_malaiesti_autoAm parcat masinile pe drumul forestier la intersectia cu traseul si am pornit pe banda albastra.
Toamna frumoasa si padurea aurie ne-au facut drumul o placere. Aveam cu noi si cativa membrii micuti!
Pitorescul Cosmin a venit din Baia Mare si cu copii. E grozav sa-i vezi pe micuti cum se bucura de traseu, cum sar peste paraie sau se baga prin scorburi.
Asta este una din chestiile pe care, ca parinte, trebuie, e obligatoriu sa le oferi copiilor. Du-i in natura, obisnuieste-i cu libertatea, aventura si experienta oferita de munte.
La_Drum_malaiestiInsa Cosmin in afara de copii, mai aduse ca de obicei, arma secreta intr-un PET de Borsec de 1,5l plin cu palinca din Maramures. Stiti, acea palinca de Maramu’ pe care nu stii daca sa o incadrezi la aliment sau sa o interzici ca si arma de distrugere in masa. La aceasta palinca voi reveni mai tarziu…😉
Am trecut de „Bancuta” unde am facut un mic popas pentru apa, apoi am continuat drumul pana la „Rapa lui Dae” unde se spune ca „a scapat” magaru’ lui Dae. Bietul magar… dar macar a intrat in folclor.  R.I.P. magar a lui Dae.
Rapa ofera o larga si frumoasa priveliste si facem aici un alt popas, mai lung, pentru fotografii.

La Bancuta Malaiesti

La Bancuta

Continuam sa urcam si pe drum intalnim un grup de 3 drumeti ce par desprinsi din cartile Bucurei Dumbrava si a perioadei de glorie si pionierat al turismului montan roman.
Impuneau respect din prima clipa cand ii priveai, se citea pe ei ca s-au petrecut cea mai mare parte a vietii pe munte. Chipul bronzat, darz si calm cu acea relaxare si siguranta pe care ti-o da o viata intreaga de montagnard.
Trecuti de 70 ani, cu echipament cum se purta pe vremea lui Lehman, pantaloni trei sferturi, uzati, din stofa, jambiere cu cureluse, basca, camasa si vesta, rucsac din acela verde de care putin isi mai aduc aminte, bocanci clasici maro, piolet cu coada de lemn pe post de baston, urcau molcom, povestind aventuri pe care tare mult mi-ar fi placut sa stau sa le ascult. Fara GPS, goretex sau vibram, doar cu pasiune si bucurie. Salutam si ii depasim incet, parca cu jena.

Rapa lui Dae

Rapa lui Dae

Drumul continua sa urce si curand, la aproape doua ore de la pornire, apare cabana Malaiesti. Ascunsa in caldarea glaciara, pazita in spate de Padina Crucii si in fata de Brana Caprelor si Bucsoiu…ahh, ce dor imi era de aceasta cabana unde ma simt parca mai bine ca acasa.
Ne cazam, luam cate un ceai cu rom si iesim la soare. Trei cai frumosi (sic) se invart si fornaie printre noi. Nu stiu de ce se bucura mai mult, de mangaierile si atentia acordata sau de biscuitii oferiti cu drag de toata lumea. Se fac si selfi-urile obligatorii cu caii. Eu ajung sa ma pup bot in bot cu cel alb. El are nasul foarte fin. Eu sunt nebarberit si tepos. Sorry calutzule!
Ma intreb oare cate poze au acesti cai pe Facebook. Cotizez si eu cu cateva. Just in case.
Grup_malaiestiDupa pauza de ceai si portia de plaja, intram sa mancam. Ciorba cu afumatura. Foarte buna! Cu burtica plina, viata pare mai frumoasa. Si lenea mai mare. O parte renunta sa mai urce la Omu si se culca. Ma tenteaza si pe mine un somn de frumusete la amiaza dar e pacat. Ne adunam cativa si pornim spre Hornuri. Pe drum ne mai impartim o data, o parte pleaca spre pe Brana Caprelor si Bucsoiu altii spre Hornuri.
Roxa_MalaiestiBantuim pe munte pana vine seara si ne intoarcem la cabana.
Acolo deja incepuse cheful. Suntem multi, nu aveam toti loc la masa si ne mai trebuia inca una. Vreo 4 insi ocupau o masa de 12 persoane. Cineva de la noi ii roaga frumos sa se mute la alta masa. Ei, usor agresiv si fara chef sa se mute, zic: „Noi suntem 6”.  Primesc un raspuns scurt: „Noi suntem 28.”  Se ridica si pleaca la alta masa.
Calul de La Malaiesti
Palinca lui Cosmin avea concurenta si lumea se intrecea in tarii. Gabi adusese o afinata si tare, si tare buna, iar Mihai mai adusese o palinca foarte aromata dar care mai avea putin si lua foc singura, probabil avea in jur de 62-65 grade dupa estimarea lui Cosmin care este o somitate in domeniu, expert de renume mondial, ghiceste taria dupa margele iar aparatele de masurat taria alcoolului se regleaza dupa papilele lui. Merita mentionat ca si palinca lui Mihai era tot intr-un pet de apa minerala, Izvorul Minunilor. Dupa cum am spus, e important si revin la asta mai tarziu.
Calul_Malaiesti_2Cheful se intinde, bem, cantam La Multi Ani si iar bem. La un moment dat de la masa din spatele nostru unde chefuia un alt grup se aude un „Zdrang!„, un zgomot puternic, urat, ca de sticla sparta. Eu ma bag in seama si zic tare: „Gata, s-a dus un pahar?Nu, zice cineva, era un telefon.Auleu, zgomotul ala era un telefon?! Nasol!” Ma intorc si ii vad pe 2 baieti cum strangeau de pe jos un telefon cazut fix cu fatza in jos pe gresie. Ii sarise si sim-ul si SD-cardul si bateria. Baietii le adunau si le montau. Dracusorul din mine nu ma lasa si iar zic tare:
Condoleante pentru telefon, dar nu-i mare bai, va mai puteti juca puzzle cu el. ”  Ei palizi taceau si montau la el.
Postavaru de la MalaiestiButoneaza un pic si telefonul se si aprinde.
Colegii de la masa mea taceau suspect dar tot nu ma las: „Eh, macar mai lumineaza. Important e ca gresia e intreaga. Sau s-a spart si gresia?
Unul din cei care stranse bucati din telefon zice: „Gresia e intreaga dar a cui e geaca rosie?
Eu relaxat: „Geaca rosie e a mea…„…. apoi sunt brusc strafulgerat de o premonitie sumbra si intreb cu un fior rece pe sira spinarii… „Daaaaar…. de ce?” , „Pai din ea a cazut telefonul.
Oroare! Fuuuuck! De aia erau asa calmi! Nu era a lor! Facusem misto de Note-ul meu drag!

Ceata pe Brana Caprelor

Ceata pe Brana Caprelor

In timp ce colegii mei se tavaleau de ras la mutra mea, sar si ii smulg telefonul cu disperare si incep sa-l butonez. Totul ok, functiona perfect si nici macar o zgarietura!  Adica nici una noua. Catalin imi atrage atentia: „Vezi ca are colturile zgariate.
A, nu-i bai, alea sunt asa de cand coboram Poiana in viteza pe bicicleta si mi-a cazut din buzunar. Si atunci s-a bucatit pe vreo 25m.”
Ne distram, adica ei de mine, si mai punem niste palinca.🙂
Cantam cantece de munte, ii imitam pe Carmen Ciocolata si Calendar. Se facuse deja 12 noaptea, multi plecasera la culcare dar noi strigam din toti rarunchii Imnul Bucegilor, Refugiul Diana, Rau ma dor ochii ma dor, etc…

Noaptea la Malaiesti

Noaptea la Malaiesti
Foto: Irina

La o masa vecina un grup de corporatisti scapati de la job si evadati de la neveste incercau sa se simta real&wild. Vorbeau si injurau tare si ascultau rock de pe telefon. Mutra clasica de multinationalist, tunsi si barberiti impecabil cu echipament de munte nou-noutz, curat, asortat, f.scump si obligatoriu de superfirma, toti cu Iphone pe masa si bluetooth-ul in ureche. Nu conteza ca aici semnalul la telefon e zero sau cand bate vantul.
Cosmin nu se abtine si zice: „Astia asculta rock, eu ii intreb daca sunt satanisti!” Lasa-i ma in pace, nu fa misto de ei! Nu… eu ii intreb daca il iubesc pe Daniel. Le striga: „Ba, voi astia cu rock-ul il iubiti pe Preafericit? Sunteti satanisti?” La auzul numelui lui Daniel aia injura lung si complicat, apoi isi vad mai departe de rock-ul progresist.

Pe la 1 noaptea vine la masa noastra un tip simpatic, la vreo 25ani, destul de finutz dar suficient de beat. Clatinandu-se zice ca ar mai bea cu noi, dar bere, ca el nu bea niciodata ceva mai tare. Eu zic ca nu avem bere dar avem vin. El zice ok, dar sa nu fie prea tare. Ii zic ca nu. Apoi imi amintesc ca nici vin nu mai e dar ca sa nu-l dezamagesc ii pun intr-un pahar mare, afinata lui Gabi, tare ca spirtul medicinal. Ii zic ca e vin rosu. El ciocneste si ia o gura zdravana. Ii ies ochii instant.
Striga, dar cu voce stinsa: „Aaapaaa! Aveti apa?!” Apoi fara sa astepte raspuns, pune mana pe sticla de Borsec in care era palinca lui Cosmin, isi pune o jumatate mare de pahar si o da pe gat! Noi ne uitam siderati la cum ii ies ochii si mai tare!
Arghhhh!! Nu era apaaaaaa!! Ap-ap-ap…apa, aveti?”  Nu m-am putut abtine! Ii intind zambind cald bidonul de Izvorul Minunilor cu apa de foc a lui Mihai. „Asta e apa” ii zic. El desurubeaza furibund si isi toarna pe gat.
Nu credeam ca iti pot iesi ochii asa tare si instant… „Haaahhh…arghhh…!!!”  Isi duce mainile la gat si baguie ceva ininteligibil. Ii spun ca nu avem apa, iar Radu zice: „Apa, ba da, este. La izvor.”

Ne-am distrat pana tarziu apoi am mers la culcare. La ora 4 cerul era senin sticla si chiar te dureau ochii de lumina stelelor.
In schimb pe la 6 dimineata m-a trezit cu vocea lui Radu care spunea: „Afara fulguie!” Auch! Veste proasta pentru tura de a doua zi. E intuneric afara dar Adi se imbraca si pleca. Urmeaza sa urce in Crai la refugiul Craita impreuna cu Mihut si Marian. Refugiul Craita a fost reconstruit total de Alpin Club Brasov. Mai sunt materiale de urcat si trebuie vopsit. Il admir pe Adi pentru vointa, ma injur ca m-am culcat tarziu, imi bag capul in sacul de dormit si mai trag un somn pana pe la 8 cand incep toti sa misune si sa tropaie. Afara ceata deasa, frig si burnita. Mancam omleta, bem ceai si ne sfatuim. Nu prea e rost sa mai urcam. Nu se vede nimic. E si periculos, burnita si lapovita fac pietrele alunecoase. Cum urcasem si ieri nu ne pare foarte rau si hotaram sa coborâm.
Pe cand termina toata lumea de strans bagajele, Cosmin intreaba daca i-a vazut cineva polarul.
Cum arata? – Pai e rosu cu sigla Alpin Club Brasov.- Aha, ok, atunci e usor de gasit. Mai sunt 28 identice!
Binenteles nu se gaseste. O fi la cineva in bagaj, acela convins ca e polarul lui pana va descoperi ca are doua.
Cosmin resmnat concluzioneaza: „S-a dus… bogdaproste si sa fie primit”
Pornim la vale. Ceata s-a mai ridicat, si daca faci abstarctie de burnita, e chiar frumos.
Pe la un sfert din drum, il intalnim pe Radu care plecase in fatza, acum urca inpoi in pas alergator. „Ce s-a intamplat Radu?
Mi-am uitat vesta de puf la cabana, fir-ar sa fie!” Il lasam sa urce si noi continuam mai alert si o ajungem din urma pe Mariana, sotia lui Radu. Ea intreaba de sotul ei. Ii spun povestea cu vesta. „Auleu zice ea, pai cred ca i-am luat-o eu la mine in rucsac!” Cunoscand temperamentul lui Radu ne trec sudori reci si ii recomandam ca mai bine sa o ascunda sub o piatra, sa taca si sa uite ca ne-a spus.
Vesta nu a mai aparut niciodata si probabil ca e in Shambala alaturi de polarul lui Cosmin.
Ajungem la masini, se impart bagajele si oamenii. A stat si ploaia. Doua fete din Bucuresti renunta sa mai vina cu noi cu masina, spun ca mai au timp pana la tren si aleg sa faca cei peste 10 km pana in Rasnov pe jos. Pe jos sau in masini, pornim cu totii spre oras….
Astfel se incheie inca o frumoasa serbare de Mihail & Gavril la Cabana Malaiesti. La Multi Ani tuturor celor care purtati acest nume!
NOTA: Daca doriti sa vedeti cum am serbat acum doi ani, desi au fost mult mai putin participanti, a fost si atunci foarte frumos. Mai jos gasiti filmuletul pe care l-am facut cu acea ocazie:

TAGS: CABANA MALAIESTI, ALPIN CLUB BRASOV

Lasă un comentariu

Filed under Din Brasov, Travel - Excursii - Aventuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s