Cu Bicicleta!!!

Masa Critica Brasov

Hurray! In sfarsit am inaugurat sezonul 2011 la bicicleta.

Vineri am fost la Critical Mass – pentru cine nu stie, Critical Mass sau Masa Critica este o adunare a tuturor biciclistilor care are loc in in ultima Vineri a fiecarei luni.
Biciclistii din Brasov se aduna la ora 17 sau 18 in fata statuii Lupoaicei de langa Posta Centrala iar de acolo pornesc intr-o tura a orasului ( Posta, Biserica Neagra, Carrefour, Centru)
Este o chestie faina si va recomand sa participati. Fie si numai pentru a vedea zambetul pietonilor, surprinsi de masa de biciclisti, precum si rictusul soferilor obligati sa stea pana trece coloana.

.

.

Pedalam vesel de dimineata

Apoi Sambata,  ce idee putea fi  mai buna de a serba Earth Hour, dacat sa uiti de masina sau electricitate si sa faci zeci de km cu bicicleta.
Deci, ne-am adunat mai multi baieti din Alpin Club Brasov si am facut o tura de aproape 80 km, dintre care cam 40 pe drumuri forestiere, poteci sau pur si simplu iarba.

Traseul a fost urmatorul: Brasov, Sacele, Valea Garcinului, spre Rentea,  Azuga, Predeal, Brasov.
Initial trebuia sa intram pe Valea Garcinului direct din Sacele, dar aventuri anterioare cu tiganii ne-au facut mai precauti.
Pentru ca tineam cu tot dinadinsul sa ramanem proprietarii bicicletelor noastre, am preferat sa ocolim densitatea de tigani din Garcin si sa facem o mica ocolire peste o sa, si de acolo sa coboram in valea Garcinului.

Mica ocolire a fost mare pe verticala! Pe curba de nivel era imposibil de mers asa ca am impins bicicletele pieptis pe o panta abrupta si am urcat pana la 980m doar pentru a cobori inapoi la aproape 700m.  Coborarea a fost super, insa urcusul ne-a scos sufletul.

Impingem bitzele

Jos am inceput din nou sa urcam, lent pe drumul forestier care tine firul vaii.
Vremea  super ne imbia la pedalat iar Piatra Mare, in dreapta noastra, ne incanta cu  pitorescul si masivitatea stancilor acoperite de zapada.
Dupa cca 10 km de pedalat mai lejer, panta incepe sa creasca si apar serpentinele.
Din loc in loc pete de zapada si noroi pe drum.
Mai pe bicicleta, mai pe langa, avansam. Cum am trecut binisor de limita de 1000m zapada e din ce in ce mai multa si face drumul greu.
In zonele insorite, noroaie pana la jumatatea rotii. La inceput le ocoleam, dar baltile cu noroi au devenit atat de dese incat sunt practic imposibil de ocolit.
Apoi , brusc dam de zapada.  Inca strat zdravan.  Pedalatul a devenit greoi, rotile se infundau adanc in zapada uda si lipicioasa.
Ma uit pe altimetru, 1200m. Inca aprox 150m de urcat.  Ok, hai ca nu mai e chiar asa mult. Dar panta nu e mare si dupa harta mai aveam vreo 8 km pana in la maximul de altitdine, 1350 m. Resemnat, continui drumul. Macar bine ca nu ploua.
Abia asteptam varful pantei. Ahhh, gandul la coborarea in viteza ma impingea din spate.

Noroaie la greu

In sfarsit varful pantei. De aici urma sa coboram in viteza pana in Azuga. Insa, coform legii lui Murphy, trebuia sa fie ceva nasol. Si a fost. Zapada era inghetata la suprafata cu multe santuri adanci sapate de apa.  Va imaginati, nu ajunge ca cobori pe gheata, dar gheata mai are si un strat de apa pe ea,  si pentru tacamul complet,  roata iti intra in santuri inguste si adanci si nu mai poti controla bicicleta.
Asta e, ne-am dat drumul. Evident au urmat inevitabilele sarituri in cap peste ghidon. Cazaturile nu erau grave, dar cu un pic de ghinion, puteau fi.

Dupa zapada a urmat desigur noroiul. Deja eram ca porcii asa ca nu prea mai conta.  De fiecare data cand imi sarea noroi in gura si in ochi, ii multumeam lui Asgard pt ca mi-a ros aparatorile de la roti.
Tot ce e frumos se termina repede, in cateva zeci de minute am intrat in Azuga. Oamenii faceau ochii mari cand vedeau cum aratam. Tot aici ne-am intalnit si cu Mihut care ne iesise in fata cu noua lui motocicleta, Africa Twin, o bomboana de motor.

Un pic de odihna

Mai impingem

Facem pauza de ceai si bere la o terasa,  dar ne-am asezat plini de bun simt, pe bordura trotuarului.
Ne-ar fi executat proprietarul daca ne asezam pe scaune.  Era deja tarziu si nu am stat mult. Mai aveam de urcat Predealul.
Ne-am golit adidasii plini de apa si am inceput sa pedalam. Din nou la deal.  In Predeal am ajuns pe la 16:00 iar de acolo, pe asfalt a fost doar placere coborarea pana in Brasov.
Una peste alta, a fost o tura faina desi obositoare.  Urmeaza altele, abia a inceput primavara!

Mai pedalam

Valea Garcinului

Zapada

Pe iarba

Pauza

Parca trebuia sa coboram, nu?

Profil Tura

Track-ul GPS

Oare m-am stropit?

In sfarsit, Azuga!

TAGS: BICICLETA, TURA BRASOV SACELE AZUGA, VALEA GARCINULUI, MOUNTAINBIKE