Ascensiune pe MONT BLANC – excursie / expeditie pe varful MONT BLANC

TAGS: Ascensiune pe Mont Blanc – Excursie in Mont Blanc – Traseu pe Mont Blanc  – Cum sa escaladezi Mont Blanc -ul
Where there’s a will, there’s a way.

Eu pe varful Mont Blanc - 4810 m

Am facut-o si pe asta. Am escaladat Mont Blanc-ul!
De cativa ani ma tot gandeam la o excursie pe cel mai inalt varf din Alpi si Europa occidentala.
Cu 4810 m, aproape un cinci-miar, varful Mont Blanc e un trofeu remarcabil.
Zis si facut. Impreuna cu Sandu, Radu si Sebi, toti baieti din Alpin Club Brasov ne-am hotarat brusc, la o bere, sa o facem.
Ruta aleasa pentru varf e cea cunoscuta ca Voie des Cristalliers, sau Voie Royale.

Traseul ales pentru a ajunge pe varful Mont Blanc e urmatorul:
De langa Chamonix, din Le Fayet, se ia tramvaiul cu cremaliera, TMB, Tramway du Mont-Blanc.
Acesta duce pana la Nid d’Aigle. De acolo incepe ascensiunea propriu-zisa.
Intai spre refugiul Tęte Rousse (3200m) apoi prin relativ periculosul coridor Goűter sau Grand Couloir,
catre refugiul Gouter – altitudine 3817 m. De la refugiul Gouter, pe langa Dôme du Goűter, refugiul Vallot si varful Mont Blanc – altitudine 4810 m.
Aici Track GPS Mont Blanc: Track GPS MONT BLANC GPS Garmin
Aici Track GPS Mont Blanc: Track -ul pe Google Earth

Mont Blanc - Track GPS

Am plecat vineri cu masina pe ruta Ungaria, Slovenia, Italia, Franta.
In Ungaria am dormit la Baja intr-un motel ok. Camera cu patru paturi a costat 50 euro.
Ungaria – Slovenia: In Slovenia o parcare plina de romani care se intorceau la lucru in Italia.
Am fost din nou dezamgiti si ingretosati de comportamentul romanilor. Mancau pe iarba sau pe rondul cu flori, aruncau pe jos hartii si PET-uri.
Unul negricios era fugarit de chelnerita de la restaurant pentru ca plecase cu un brat plin de vase, tavi, farfurii si tacamuri….
Altul cu maieul suflecat peste burta, scuipa si isi baga de zor XXX in gura mare… etc, etc..
Nu va spun cum miroseau unii…. in fine. Ma ingrozesc cand realizez ca astia sunt ambasadorii nostri!
Intre Venetia si Milano era blocaj pe autostrada, si asta ne-a intarziat mult.

Intrarea in Tunelul Mont Blanc - 11,6 km lungime

Prin Tunelul Mont Blanc

.

Din Italia in Franta am trecut prin Tunnel du Mont Blanc.
Masiva si spectaculoasa lucrare, tunelul de 11,6km pe sub Alpi este doar unul din multele tunele care permit legatura intre cele doua tari si a caror lungime insumata depaseste 50km. Au tunele mai mult decat avem noi autostrada. Cu tristete ma gandeam cum arata tunelul de pe Transfagarasan.

Hotelul Terminus du Mont Blanc - camera noastra e cea cu balcon

Bun venit in Mont Blanc

.

.

.

.

.

.

.

.

Seara ne-am cazat langa Chamonix, in Le Fayet. Hotelul numit Terminus du Mont Blanc este chiar langa gara tramvaiului care duce la Nid D’Aigle.
Hotelul e dragalas, iar pentru cazare am platit 26 euro de persoana cu mic dejun inclus. (un mic dejun FOARTE bogat).

Cu Tramway du Mont Blanc

Statia Le Fayet a Tramway du Mont Blanc

A doua zi, pe la 10 am luat tramvaiul, TMB, Tramvay du Mont Blanc spre Nid D’Aigle. (bilet dus intors – 27 Euro).
Insa, daca va cazati in Chamonix sau Les Houches exista si alta posibilitate de a urca.
Luati din Les Houces telecabina catre Bellevue. Apoi de la statia de sus mergeti 300m si luati Tramvaiul pana la Nid D’Aigle.
Ambele variante sunt bune in functie de unde sunteti cazati, dar am preferat sa luam tramvaiul chiar de jos pentru a fi siguri ca prindem loc.
Urcarea cu TMB (Tramway de Mont Blanc) dureaza cam o ora si ofera un peisaj grozav.
Atentie, pentru maximul de priveliste, stati pe partea dreapta in sensul de urcare sau fix in fata.

Tramvaiul e plin de turisti de toate natiile, care urca pana la limita de jos a ghetarului Bionnassay. Merita vizitat.
De la Nid D’Aigle doar noi am continuat mai departe, pe jos spre refugiul Tete Rousse.
Cand ajungem la inaltimea varfului Moldoveanu, 2544m ne felicitam, bem niste apa si continuam urcarea. (foto)
Mai sus am dat de un alt refugiu, de fapt doar o baraca, Barraque des Rognes – 2768m. In caz de urgenta se poate face bivuac acolo.
Tot acolo gasim si capre negre din Alpi, Capre Ibex – Capra Alpina.

Spre Tete Rousee - Foto la 2544 inaltimea vf. Moldoveanu

Refugiul baraque Des Rognes - si o Capra Ibex - Capra Alpina

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Capra IBEX - Capra Neagra din Alpi - Bouquetin

Urcusul e relativ usor, printre bolovani macinati de ghetar.
Doar de la 3100m in sus in apropierea refugiului Tete Rousse, gheata ingreuneaza mersul si coltarii pot fi necesari

.

Refugiul Tete Rousse

Crevase in Ghetar - coltarii pot fi necesari

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Grand Couloir Gouter

Vedere de la refugiul Tete Rousse

Peisaj de la Tete Rousse

.

.

.

.

.

.

.

Tarife la Tete Rousse

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Ajungem la Tete Rousse. Pentru ca vremea nu e grozava, hotaram sa dormim noaptea acolo si sa urcam la Gouter a doua zi.
Cazarea la Tete Rouse e 26,5 euro de persoana. Un ceai e 4,5 euro. Toaletele sunt foarte curate, desi fara apa.
Un mod ingenios de constructie deshidrateaza deseurile si elimina mirosurile.
In dormitoare nu este permisa intrarea incaltat, dar la intrare gasiti slapi.
De la Tete Rousse admiram Grand Couloir Gouter (foto )si ne imaginam traseul de a doua zi.
Un pic stresati deoarece in 45 minute am vazut 3 avalanse de pietre, unele mari cat un Tico.

A doua zi, dupa un somn bun, atacam cei aproape 700m diferenta de nivel dintre Tete Rousse – 3167m si Refugiul Gouter – 3817m
Oarecum periculos, Grand Couloir Gouter si traverseul fac multe victime datorita frecventelor caderi de pietre.

Escaladam Grand Couloir Gouter

Abruptul Culoar Gouter la final

Ideal este sa fie urcat/coborat dimineata devreme cand rocile sunt fixate de gheata.
Majoritatea celor care urca au casti si se asigura legati in coarda. Noi nu avem nici una nici alta.
Coarda aici mai degraba ne-ar incurca, iar rocile care cad sunt de la marimea unui televizor in sus.
Bolovanii vin cu peste 150km/h, deci o casca ne-ar ajuta cam tot atat cat il ajuta pe un parasutist caruia nu i se deschide parasuta.
Totusi, lucrurile nu sunt asa negre, cu adevarat periculos este traverseul unei rigole care aduna toti bolovanii care vin de sus.
Traversarea aceasta dureaza sub un minut, iar daca asculti atent caderile si tasnesti rapid cand e liniste, scapi intreg.
Desigur si in timpul escaladei, practic verticale, care dureaza 2h, cu putin ghinion, poti sa te trezesti cu bolovani in cap de la cei care urca mai sus sau poti aluneca si tai-tai.
Insa no risk, no fun. 🙂

Dupa o urcare fara incidente deosebite, ajungem la refugiul Gouter. Acolo aglomeratie la greu.
Aveam rezervare facuta din Romania si nu au fost probleme.
Langa Gouter exista si o tabara de corturi, si se poate pune cortul in spatele refugiului.

Aiguille Du Midi

Corturi langa Refugiul Gouter - 3817 m

Vroiam sa continuam urcarea spre varf dar vantul foarte puternic ne-a stricat planurile.
Am facut cateva ture in jurul refugiului. WC-ul de la Refugiul Gouter e cam spartan.
Prin gaura wc-ului iti bate viscolul in fundulet si ingheata toate cele.
In plus e unisex, asa ca fetele trec si te admira cand faci pisu. 🙂

Am urcat pana la 4000m, poze, etc, iar la ora 20, cand s-a dat stingerea, ne-am dus la culcare.
In pat am pus sub mine hainele, manusile si apa, sa fie calde dimineata.
Desigur la ora 20 nu puteam sa adorm si ma foiam. Afara vantul zgaltaia refugiul.
Stiam ca peste cateva ore, ma trezesc sa incep urcarea spre varf, indiferent de vreme, si ma chinuiam sa atipesc.
Insa a inceput tortura. Careva, din cei 24 oameni, avea probleme mari cu burtica, iar altii cu picioarele.
Si asa e putin oxigen la 3800m, acum nu mai era deloc.
Camera s-a umplut de un miros groaznic. In coltul unde dormeam eu era mai aerisit dar tot mi-am bagat nasul in manusi.
Cei mai de jos deschideau geamul dar la minus 10 grade se facea prea frig, iar cei de langa geam il inchideau.
Si tot asa din 10 in 10 min. Miros-deschis-frig-inchis….
Surpriza cea mai nasoala a fost pe la ora 1:30 cand un miros nou, infiorator m-a izbit, penetrand si prin manusi.
Daca la mine a ajuns asa, nu vreau sa ma gandesc cum era jos. Un strigat disperat se aude in bezna, un amestec de engleza cu franceza:
Somebody! Open la fenetre! PLEEEASE!!!
Asa a durat pana pe la ora 3 cand incet, incet, s-a golit dormitorul, oamenii plecand pe traseu.

Ne-am sculat si noi, am baut un ceai si cu frontalele aprinse am pornit la drum in noapte.
Foarte, foarte obosit si nedormit inaintam lent, prin vant si frig.
Alta surpriza neplacuta, am incercat sa fac poze cu rasaritul si m-am trezit ca acumulatorii erau morti.
Din cauza frigului. I-am scos din aparat si i-am bagat la piept.

Zaresc Varful Mont Blanc

Refugiul Vallot - 4362 m

Dupa 2 ore am trecut de Dome du Gouter si pentru prima oara am zarit varful Mont Blanc. (foto)
Parea foarte aproape, dar stiam ca mai am de trecut de refugiul Vallot – 4362m (foto )si de acolo inca un urcus sanatos, jumatate de kilometru pe verticala pana la tinta.
Depasesc cativa rusi care pornisera pe la 1:30 si urcau foarte lent. Apoi un grup de patru turisti cu ghid.
Legati in coarda, erau trantiti in zapada, epuizati.  Ghidul le explica ca mai bine inainteaza foarte incet decat sa se tot opreasca. Auzisem si eu teoria asta, insa eu prefer sa ma opresc din cand in cand. Acum inaintam cate 50m si faceam 5 secunde pauza. Lipsa de oxigen se simte acut. Barometrul imi indica 573mb. Aproape jumatate din cantitatea de aer de la Brasov (970mb). Ma si mir cat de bine ma simt.
Slava Domnului nu am ameteli sau somnolenta, sau rau de altitudine. Doar fata mi-e foarte umflata.
Insa la refugiu si pe drum, am vazut destui care vomitau cu entuziasm, iar acum, pe traseu, la fel.

Drumul continua… Traseul chiar pe granita, te poarta cand in Franta cand in Italia.

Ocolesc o crevasa larga

Urmeaza muchia Les Bosses - Periculos

.

.

Trec de o sa plina de crevase. Ocolesc cu grija si precaut incerc zapada cu pioletul.
Intr-un loc intra ca in branza si se prabuseste o bucata. Realizez ca sunt chiar deasupra crevasei pe care o ocolisem.
Se prelungea mult sub zapada. Foooarte usurel trec mai departe.
La 3h si 30min se zareste ultima portiune dificila, cornisa Les Bosses.
Aici se moare frecvent. In foto se vede de jos in sus.

Muchia Les Bosses - The Bosses Ridge

Periculos - Les Bosses - The Bosses Ridge

Ultima panta spre varf. Les Bosses sau The Bosses Rige. (foto)
Sunt doua varfuri, distincte, cu cornise de zapada lungi si inguste.
O creasta lata cat o poteca. (foto dupa ce am trecut)
Daca aluneci, cazi 1300m. Aici murisera niste spanioli zilele trecute.
Binenteles, fix aici ma intalnesc cu unii care coborau.
Ne ocolim, imbratisandu-ne grijulii pe muchia de 30cm.

Eu pe varful Mont Blanc - 4810 m

Uraaa, Varful!
4810m imi indica GPS-ul.
La 4h si 12min de la plecare, am ajuns pe Mont Blanc (foto).
Nimic nu indica ca acolo ar fi varful.
Nicun marcaj, nimic.
Doar ca nu mai ai unde urca. Esti pe varf si totul e mai jos.
Peisajul e fantastic, ca din avion.
Niste norisori pufosi sunt cu 2km sub mine. Peisajul se deschide spre Franta, Elvetia si Italia.
Stii ca esti pe cel mai inalt varf, pe mii de km, de la Atlantic pana in Caucaz si de la Cercul Polar pana la coastele Africii.
Daca te uiti atent, culoarea cerului iti dezvaluie curbura pamantului.
In departare se zareste inconfundabil, Matterhorn-ul (foto). La un km sub mine, varful Aiguille du Midi.

Poti sa vezi curbura Pamantului - In departare, Matterhorn -ul

Aiguille Du Midi - 1 km mai jos

Vedere de pe Acoperisul Europei

.

Vreau sa beau niste ceai, insa ceaiul inghetase. Era un fel de shake cu gheata. Bun si asa.
Ma apuc de poze, dar vantul inghetat e groaznic. Acumulatorii incalziti la piept isi fac datoria, dar degetele mele fara manusi ingheata rapid.
Curand nu mai pot apasa declansatorul. Cu manusi nu pot lucra cu aparatul, dar sper ca am tras destule poze si film.
Vreau sa scot o panorama 360grade din 24 foto unite.

.

.

.

Panorama realizata o vedeti  aici: PANORAMA 360  MONT BLANC
Dati click pentru ca merita.
Panorama 360 grade de pe varful Mont Blanc
Dati click pe formatul ales, Quick Time sau Flash
si dupa incarcare (1 min) trageti cu mouse-ul pentru a privi de jur imprejur.
Full Screen se vede cel mai bine dar se incarca un pic mai greu.

Les Bosses la coborare

Pun manusile si incep coborarea. Din nou, cornisa Les Bosses. Dificil!
Trec 30 minute bune pana cand incep sa-mi simt mainile, sa ma doara varfurile degetelor.
Tot atunci incep sa ma doara si buzele. Uitasem de crema pentru buze si mi-au crapat urat de la ultraviolete si viscol.
La coborare se merge repede, fac doar 2h45 min pana la refugiul Gouter.
Desi obositi, viziunea unei alte nopti de cosmar in acel miros ne convinge sa coboram pana la Tete Rousse.
Impreuna cu Sandu si Radu, strangem rapid rucsacii, anulam rezervarea si o luam pe Grand Couloir in jos.
Era deja amiaza, cald, iar pericolul caderilor de pietre crescuse.
Pe la jumatatea coborarii, un bolovan urias cat un dulap, de care se tinea Radu, se desprinde.
Radu face o pirueta si reuseste sa se agate de ceva, iar bolovanul trece huruind intre mine si Sandu.
Aproape de final, la traverseu, trebuie sa asteptam. Cadeau pietre nonstop.

Rock! Rock! - Traversez Grand Couloir Gouter

Intr-o pauza, trece Sandu, apoi eu cu Radu in fuga.
Cand sa ajung dincolo, aud strigandu-se: „Rock, Rock!!”.
Ma uit si vad venind o gramada de pietre cat frigiderul, dislocate de unii care incepusera coborarea.
Ma ghemuiesc, eu sub o surplomba, Radu dupa un perete si asteptam sa treaca de noi avalansa de bolovani.

Dupa ce se cam opreste caderea de pietre, coboram in pas grabit spre refugiu.
Niste irlandezi care privisera de la distanta incidentul, comentau how lucy we are.
La Tete Rousee, mancam o supa de linte si ne cinstim cu un vin.
Vin frantuzesc, in Franta. Scump, scump, dar meritam. Facusem varful.
A doua zi coboram spre Nid D’Aigle sa luam tramvaiul spre hotel.
Eu o lalai pe drum, admir peisajul, fac pisu, fac poze la capre negre, etc…
Sandu cu Radu o luasera inainte sanatos si ii pierd din vedere.
Cand ajung la un capat de panta, vad jos in vale statia de tramvai, si tarmvaiul care tocmai sosea.
Radu si Sandu imi faceau semne disperate sa ma grabesc sa-l prind. Incep o coborare ca pe schiuri.
Taiam poteca, saream peste bolovani.
Cand sunt aproape jos, ma caut de bilet si imi amintesc ca l-am uitat la Gouter pe pat.
Oroare! Tramvaiul suna de plecare si eu nu aveam bilet. Fug la casierie, ma bag in fata.
Cei de la coada vazusera coborarea mea furtunoasa si ma lasa sa intru.
O rog pe fata de la ghiseu (bruneta, draguta foc) sa-mi dea rapid bilet.
Ii explic ca ma grabesc, ca aveam bilet dar l-am pierdut.
Ea se apuca tacticoasa sa caute in geanta, sa-mi dea restul la fix. Sa innebunesc!
Tramvaiul mai suna odata si se pune lent in miscare.
Las restul ii smulg biletul din mana si ma reped spre ultimul vagon de la tramvai.
Controlorul, ma vede ca vin ca la rugby,in plina sarja cu pioletul in mana gata sa rup usa.
Deschide usile in ultima secunda si eu navalesc victorios inauntru ignorand-ul ca striga: Le Billet!
Niste americani care vazusera toata scena ma primesc in aplauze, urale, si ma bat pe umar.

Mai departe totul a fost roz. Mai multe poze puteti vedea aici: http://picasaweb.google.com/avaly21/MONTBLANC2009

Am ajuns la hotel, un dus (apa calda!!!) am mancat pe saturate si am iesit seara in Chamonix.

Geneva - Jetul de apa

Vaduz - Liechtenstein

A doua, de dimineata am plecat spre Elvetia. Am vizitat Geneva, Laussane, Berna si Lucerna.
De la distanta, Berna si Lucerna sunt cele mai pitoresti.
Ce m-a surprins in Geneva, numarul de oameni in costum si ca pe strazi aerul mirosea a parfum scump.
De la trecatori, simteai puternic parfumul, cateodata usor neplacut pentru ca se amestecau nuantele.
Celebrul jet de apa de pe Lacul Leman este interesant: 140m inaltime, 200km/h viteza apei si debit 500l/sec.
Normal, nu m-am putut abtine si am fugit pe sub jet 🙂

Orasul Berna e frumos. Un fel de Praga mai bogata.
Ma gandesc ca si Sighisoara sau Sibiul ar putea fi niste bijuterii istorice… dar asa-i romanul…
Tot in Berna am vizitat casa lui Einstein si m-am fotografiat in fata Bancii Nationale a Elvetiei. 🙂
Am stat la o pensiune in mijlocul tinutului Emmental si am mancat cascaval de la mama lui.
Lucerna e ca de poveste, cu casute parca din turta dulce. Click foto Panorama Lucerna pentru marire.

Lucerna - panorama

Am trecut si pe la Versoix, unde isi are resedinta familia regala a Romaniei.
Apoi Liechtenstein. Un micro-stat, Principatul Liechtenstein are doar 35.000 locuitori, capitala la Vaduz.
De acolo, Austria, Ungaria si acasa. In total peste 4000km.
O aventura frumoasa, 10 zile in Europa incununate cu cel mai inalt varf de aici, Mont Blanc – 4810m
Acum, dupa varf, ma gandesc la o traversare a masivului Mont Blanc de la Aiguille de Midi la Nid D’Aigle.
Sau Mont Blanc-ul pe schiuri.

Dar mai mult, visez si fac planuri pentru cel mai inalt varf din Africa, 5892m – Uhuru Peak, Kilimanjaro !

Extreme Travel – Hai cu noi in Ture de Aventura : Escalada Ascensiune MONT BLANC, KILIMANJARO, ACONCAGUA, ELBRUS.  Sau facem excursii la Capatul Lumii si vizitam Tara de Foc si Patagonia, Argentina, Stramtoarea lui Magellan.  Sau vino la un Safari , Africa, Kenya Tanzania, Serengeti, Ngoro-Ngoro : http://www.extreme-travel.ro

Sfaturi Utile pentru traseul si escaladarea Mont Blanc -ului

Track-ul GPS aici: Track Mont Blanc GPS Garmin
Perioada ideala este 15 iulie – 15 septembrie
Incercati sa evitati aglomeratia concediilor 1-15 August.
Obligatoriu rezervare telefonica cu cel putin o luna inainte, mai ales la refugiul Gouter.
Desigur se poate merge si cu cortul dar sa fiti FOARTE pregatiti pentru vant si multe grade sub zero.
(haine, primus benzina, sac extrem, etc)
Casca este facultativa. Coarda la fel.
Insa Coltarii, piolet (si bete), OBLIGATORIU!
Crema de fata si buze, ochelari de soare.

Experienta si antrenament:
Neaparat experienta cu coltarii si pioletul.
Ca antrenament Fagarasii, Vf Moldoveanu, etc, facute iarna sunt ok.
Inainte de ascensiune cu o luna, faceti mai des cateva varfuri la peste 2500m.

Hotelurile sunt scumpe in zona si pe drum, dar se poate sta la camping-uri

Preturi – cazare la refugii 26,5 – 27,5 – 29 Euro/ pers/noapte
Apa, ceai etc de la 4,5 Eur in sus.
Mancare de la 9 Euro in sus
Pentru ascensiune, am facut provizii de alimente cu continut energetic mare:
Glucoza, batoane cu miere si alune si biscuiti Eugenia. Usoare si cu multe Kilocalorii.
Un bidon cu Gatorade sau Powertrade e bun pentru ziua de efort.
Ca idee generala, de cate ori urcati pe munte, alegeti alimentele dupa cantitatea de energie, e scrisa pe ambalaj.

Timpi: Le Fayet – Nid D’Aigle 2362m – cu tramvai- cam 1h15min
Nid D’Aigle – Tete Rousse 3167m – 2h
Tete Rousse – Refugiul Gouter 3817m – 2h30min
Ref.Gouter – vf Mont Blanc 4810m – 4-5 ore
In caz de urgenta adapost la ref Vallot (4200m)

Track-ul GPS ridicat de mine pentru Mont Blanc – ( GPS Garmin ) e aici, Mont Blanc: Track GPS Garmin
Traseul pentru vizualizare in Google Earth aici, Mont Blanc: Track Google Earth
Daca nu aveti Garmin, track-ul GPS il puteti converti cu GPS Babel – www.gpsbabel.org – pentru GPS-ul dv.

Traseu:
Traseul pentru varful Mont Blanc prezentat mai sus e destul de aglomerat.
Eu as alege acum traseul de la Aiguille Du Midi cu cazare la refugiul Cosmiques.
Telecabina te duce pana la Aiguille du Midi, 3863m si de acolo pe jos, 1h pana la Refugiul Cosmiques.
Refugiul Cosmiques e mai elegant decat refugiul Gouter si mai putin aglomerat.
De aici traseul spre varf e ceva mai lung (5-6h) si mai dificil tehnic, dar merita.
Iar apoi puteti cobora pe la Gouter si Tete Rouse si astfel realizati o frumoasa traversare a Mont Blanc-ului.
Pentru schiorii si board-erii pasionati extrem, in perioada ianuarie – iunie este o super-idee traseul pe schiuri.

Aici track-ul GPS pentru Traversarea Mont Blanc -ului:
Aiguile du Midi – Tete Rousse GPS Track:
Traversarea Mont Blanc vedere Track pe Google Earth.

Mai multe poze si panorame frumoase puteti vedea aici: http://picasaweb.google.com/avaly21/MONTBLANC2009

Vedere panoramica spre Mont Blanc si refugiul Vallot (click)

Mont Blanc

TAGS: ASCENSIUNE PE MONT BLANC – Expeditie pe MONT BLANC – EXCURSIE PE MONT BLANC – Escalada pe Mont Blanc sau cum sa escaladezi varful Mont Blanc – Calatorie in Alpi, Chamonix,