Traseu de weekend Hasmasul Mare

cabana-piatra-singuratica1Weekend-ul asta am profitat de vremea buna si am executat o reusita tura de iarna in masivul Hasmas sau Haghimas.
Vineri era atat de frumos si un aer de primavara care imbia la drumetie incat nu aveam stare sa mai zac in oras nici un minut.
M-am apucat sa-mi sun prietenii incercand sa-i conving la o iesire pe munte. Singurul care a acceptat bucuros, a fost Sandu, Ax.
L-am prins la volan, pe Bogatii, injurand traficul.
Montagnard convins are la activ Olimpul, Caucazul cu Elbrus, Kilimanjaro, Aconcagua, etc, etc..  e mai mult pe munte decat acasa.

Harta Muntii-Masivul Hasmas Haghimas

Harta Muntii-Masivul Hasmas Haghimas

Rapid vine cu idee de traseu, Hasmas – Piatra Singuratica.

Traseul pe Hasmas in Google Earth

Traseul pe Hasmas in Google Earth

 
In stanga aveti traseul memorat de GPS, asa cum apare in GE.
Track -urile pentru GPS si fisierul Kml pentru Google Earth le gasiti la sfarsit.

Masivul Hasmas – Haghimas este la 145 km N de Brasov, dupa Miercurea Ciuc, in zona muntilor Suhard – Tarcau, oarecum langa izvorul Oltului sau la sud de Lacul Rosu.  Aveti in dreapta harta masivului, a muntilor Hasmas – Haghimas. Click pentru foto la rezolutie mare.
Din Brasov am plecat pe la 10 dimineata, iar la 12:45 parcam masina in comuna Balan, la poalele Hasmasului.
Acolo constat ca mi-am uitat aparatul foto acasa. Injuraturi.
Va trebui sa ma limitez la telefon pt fotografii.
Dupa cateva comentarii despre cat de micut e Oltul, aici in Balan doar un firicel de apa, ne luam rucsacele in spate si pornim pe traseul marcat cu banda albastra spre cabana Piatra Singuratica. Atentie mare sa nu confundati patratul rosu in chenar alb cu un marcaj turistic. Patratul rosu marcheaza limita rezervatie naturale.
De asemenea niciodata sa nu considerati liniile simple, rosii, verticale sau orizontale, ca marcaje turistice. Acestea sunt marcaje forestiere de parcele, nu duc nicaieri.

Urcusul este relativ accentuat mai ales in prima parte, cu portiuni de zapada sau iarba. Mai apoi zapada incepe sa domine si sa faca mersul dificil. Peisajul insa te face sa uiti de oboseala.

Se vede creasta

Se vede creasta

Peisaj Superb

Peisaj Superb

Dupa o ora, cam pe la jumatatea drumului spre cabana, padurea se rareste si permite o ampla perspectiva asupra crestei, destinatia noastra.  
Facem un mic popas pentru a ne bucura de peisajul oferit de Hasmasul Mic si vf Piatra Ascutita. Cateva foto si pornim mai departe.

Dupa inca o ora urcusul de domoleste, iesim din padure si ne trezim intr-un fantastic peisaj de hibernal. Din pacate fotografia nu poate reda sclipirea zapezii si jocul fulgilor spulberati de vant.

 

La 2h15′ de la plecare, ajungem la cabana Piatra Singuratica!
Numele ii este dat de formatiunea stancoasa din spate, un impresionant turn de stanca care iese in evidenta de la mare distanta.
Cabana Piatra Singuratica este mai degraba un refugiu, ofera doar adapost. Nu are nici un fel de servicii, mancare, electricitate, etc.
Caldura din camere se obtine de la un mic godin, care nu prea face fata frigului. Prin usile crapate intra viscolul iar prin tavanul cazut, picura apa.
Dar asta nu inseamna ca nu ne-am simtit bine, dimpotriva.
Am platit cazarea, 5 lei de persoana, ne-am instalat comod apoi pentru refacerea fortelor am desfacut sandwich-urile si am topit zapada pentru un ceai.

In fina, Cabana Piatra Singuratica

In fine, Cabana Piatra Singuratica

 

Cabana Piatra Singuratica

Cabana Piatra Singuratica

Se facuse relativ tarziu, dar cum prognoza meteo pentru a doua zi era nefavorabila, am hotart sa urcam la varf in aceasi zi.
Pentru vara traseul catre vf Hasmasul Mare de la cabana Piatra Singuratica ar fi fost unul lejer, 1:15h max. Insa zapada mare si afanata, frigul si vantul au ingreunat mersul mult peste asteptari. Din cei care se aflau deja la cabana nici unul nu ajunsese la varf. Zapada mare i-a intors din drum.
„-E foarte greu, a nins mult, ne-am intors. O lasam mai pe la vara sau dupa altii care sa bata zapada si sa deschida traseul” 

Eeeeiii, acei „altii care sa bata zapada si sa deschida traseul” am fost eu cu Sandu
Era aproape ora 16. Facusem o socoteala ca la 2,5 h maxim dus ajungeam pe varf, suficient inainte de apusul soarelui. Primim sfaturile de rigoare: „-Aveti grija, e greu si pe aici, noaptea, lupii, ursii stiti voi…. Si daca vine si ceata la noapte…” etc

Noi nu ne faceam probleme. Pe zapada groasa urmele se vedeau usor iar GPS-ul ne-ar fi dus ca de manuta fix pe track, puteam veni inapoi si legati la ochi.
 

Zapada Imaculata

Zapada Imaculata

Plecam veseli. Fara rucsace inaintam rapid insa stratul de zapada crestea si curand ajungem la punctul de unde s-a intors toata hasmas-zapadalumea. Era usor de observat. Urmele se terminau brusc si in fata noastra se intindea superba zapada neatinsa de nicio urma. Aproape ca iti parea rau sa calci pe ea si sa-i distrugi frumusetea.

Din pacate nu ne-am bucurat prea mult. Portiunile largi de zapada afanata in care te infunzi pana peste brau au pus vointa la grea incercare. Picioarele se incurcau in jnepenii aflati sub zapada, si in unele zone inaintam cu max 5m pe minut, practic stateam pe loc, betele se infingeau pana la maner si mersul era total epuizant.

 

 

Urme in Zapada

Urme in Zapada

Zapada foarte mare ingreuneaza mersul

Zapada foarte mare ingreuneaza mersul

Intr-un loc cu zapada inghetata, ma opresc sa fac o fotografie cu urmele mele, urme care se pierd spre Hasmasul Mic si Piatra Singuratica, acolo unde e cabana.

Pentru oboseala care o am, cabana pare acum foarte departe, si inca nici nu am ajuns la varf. Umbrele se lungesc, soarele coboara si organismul striga sa ma opresc, sa ma intorc. Dar vointa e mai puternica, si reiau urcusul.

 

 

 

Vf. Hasmasu - Haghimasu Mare

Vf. Hasmasu - Haghimasu Mare

Vf. Hasmasu - Haghimasu Mare

Vf. Hasmasu - Haghimasu Mare

In fine, varful!
Peisajul e fantastic. Atmosfera clara face ca Cehlaul cu Vf. Ocolasu Mare sa para la o aruncatura de bat. La sud departe departe se vad Bucegii iar Piatra Craiului vazuta pe lung arata nefiresc.
Sunt prea obosit si grabit ca sa mai stau la poze. Pornesc inapoi. La vale drumul e oarecum mai usor. Sandu e deja foarte departe in fata. Antrenamentul omului umblat la altitudini de aproape 7000m se vede.
Merge neobosit ca un iepuras Duracell. Ii spun sa nu stea dupa mine ca ingheata. Comunicam prin statie. Niste statii Midland luate de pe net fac minuni neasteptate cu bataia prin vai si pe dupa creste.

Noapte vine repede iar stelele se aprind una cate una. As aprinde frontala dar nu e cazul, vad foarte bine. De curiozitate, testez inca o data precizia GPS-ului si constat ca ma duce incredibil de precis fix pe urmele mele anterioare. Aud si niste lupi urland din padure dar par departe. Oricum nu-mi fac probleme, nu am vazut urme de labute. Probabil lupii mai degraba coboara spre sat si padure decat sa umble pe creste. Si nici nu am auzit recent de oamenii atacati de lupi.
Sau poate nu a apucat nimeni sa povesteasca…

E demult intuneric cand ajung la cabana. Sunt obosit si m-as culca. Dar lumea vesela de acolo ma intampina cu felicitari, vin fiert, iar fetele cu mancare calda si buna. Stam la povesti, cantece si la mult, mult, mult vin fiert. Pe la 12 noaptea iesim afara unde sub un cer mirific si tinem colgilor de cabana o lectie practica de astronomie si orientare dupa stele. Insa pare ca impresioneaza mai degraba laserele verzi a caror raza pare ca ajunge la cer, decat cunostintele noastre despre univers.
Pe la 1, dau sa ma bag in sacul de dormit cand ma trezesc tinta misto-urilor baietilor din Alpin Club Brasov.
Aia e husa de la sac, nu?” sau: „Se vede bine prin foita ta.”
Lumea radea de sacul meu cu puf rezistent la „doar” -10C. Ma uit, majoritatea aveau saci profi de sute de euro. Nu-i bai, in camera erau +4C, era bun si sacul meu.
Incet incet, am atipit, acultand cantece, povesti si aventuri de pe munte. 
Intotdeauna mi-a placut atmosfera, povestile si oamenii de la cabana. Dar de la acele cabane unde nu se ajunge usor. Acolo unde ajunge doar omul aspru, hotarat, genul de oameni care asculta Pink Floyd nu Guta si Minune. Oameni pentru care iesirea de saptamana trecuta inseamna Fereastra Zmeilor, Valcelul Ascuns sau Braul Mare din Morar si nu grataru’ de langa masina sau plimbarea in mall. Dar asemenea oameni sunt tot mai rari,  manelizarea castiga rapid.
 
Pe la 3:30 m-am trezit cu un zgomot de crapat lemne. Ma distram copios. Cineva in camera, crapa de zor lemne sa le puna pe foc, dar vorbea cu grija in soapta sa nu deranjeze….
Apoi, ceva mai tarziu, de afara un comentariu in intuneric… „Hai mai, chiar aici faci si tu de unde luam zapada pentru mancare”
sau tot in intuneric un pocnet si un: „Au, degetul!” „Scuze, era degetul tau? Credeam ca lovesc in zavor…”

Dimineata m-a trezit agitatia celor care se echipau sa urce pe varf. Mai erau niste baieti cu schiurile, se pregateau de un traseu lung, spre Lacul Rosu.
Nu-mi venea sa ies din sac. In camera era sub zero, si ma uitam cu groaza ca trebuie sa ma incalt. La ghetele mele sireturile, bocna, stateau tepene ca niste macaroane.
Mi-am facut curaj si am iesit la soare. Superba dimineata. Ness-ul din zapada topita si un sandwich inghetat au fost micul dejun.
Planul era sa urcam pe Hasmasul Mic insa timpul era putin si urcatul pe stanca Piatra Singuratica parea mai spectaculos. Impunea catarare. Ne-am pus coltarii si hai.

In zare, Ceahlaul vazut de pe Piatra Singuratica

In zare, Ceahlaul vazut de pe Piatra Singuratica

Fara coltari, blocati pe fisura

Fara coltari, blocati pe fisura

Cu coltari, catararea pe gheata nu a fost dificila.
Am intalnit o fata si un baiat, fara coltari, blocati la jumatate, pe o fisura. Au spus ca nu au nevoie de ajutor si atunci cu grija si un pic de echilibristica i-am ocolit.
De pe varful Pietrei peisajul taia rasuflarea, insa nu e pentru cei cu rau de inaltime. Locul permite max 2-3 oameni si orice pas gresit e fatal.
La coborare am dat din nou peste cei doi, acum ceva mai jos, se descurcau dar lent. I-am ocolit si am coborat la cabana.

Dupa un pic de odihna strangem bagajele si coboram in Balan pe alt traseu, triunghi rosu.  Coborare lejera, in 1h20min eram aproape de sat. Ne enerveaza o scena. Pe malul unui paraias vesel si cristalin, observam un taranoi care isi spala masina in rau. Probabil schimbase si uleiul tot acolo. Biata natura…
Lua cu galeata apa din paraias, clatea carpa in parau si freca entuziast.

Am ranjit in sinea mea. Natura se razbuna in felul ei. Apa din paraias e plina de nisp si pietricele fine care au avut grija de vopseaua lui.

Ajuns in sat intru intr-un magazin pentru un suc si nu-mi vine sa cred. Gasesc si lame de barberit Gilette Mach3. Din ianuarie Metro nu mai are, si nici prin alte supermarket-uri nu mai gasesc.

Cam asta a fost. O tura absolut reusita care merita refacuta. Eventual cu o coborare catre Lacul Rosu.

Track -urile asa cum le-a memorat GPS-ul:

Aici aveti fisierul .kml daca doriti sa vedeti traseul in Google Earth:
http://web.clicknet.ro/valentin/arhiva/Traseu%20Hasmas.kml

Iar aici, pentru cei cu GPS Garmin si Map Source, fisierul .gdb cu track -urile si waypoints:
http://web.clicknet.ro/valentin/arhiva/Traseu%20Hasmas.gdb

Atentie, track-urile sunt orientative. Nu am avut intentia sa fac ridicare de traseu, si m-am mai plimbat stanga-dreapta pentru o foto sau un pisu. 🙂
Sus in creasta poate nu am mentinut traseul marcat exact, am luat-o pe unde era mai usor si de multe ori m-am apropiat tare de prapastie pentru peisaj si foto.
Dar aceste track-uri va vor duce unde trebuie iar pe ceata sau noaptea va pot scoate din necaz.

8 comentarii

Filed under Uncategorized

8 responses to “Traseu de weekend Hasmasul Mare

  1. Imhotep

    MIRIFIC??? Putin spus……AUAUA Usi OFOFOFOF……Mi-ai facut o pofta mai Yong Ge Dai! Cine dracu ma scapa amu de herpesul asta infernal care-mi impupteste marunt dar hotarit???? As fi donat citiva ani din viata sa trag si eu o „semnatura” pe plaiurile alea de basm.. si iarasi OFFFFF…

    Za fors uil bi wiz iu. Semnat: OBI Wan din Kolojvar.

  2. Anonim

    Traseu frumos, poze minunate (chiar si cu telefonul), experienta extraordinara! Te invidiez pe tine si pe prietenii tai! Oricum, de retinut traseul, poate ca o sa-l incerc si eu.

  3. Chris

    Servus, Vale,

    Eu am fost mai sus…. am uitat sa ma si semnez…
    Chiar frumos…

  4. ZEITGEIST

    HEROES ALIVE! la coborare triunghiul rosu trebea gasit un geocache cu SniperRifle! tura asta trebuie revisitata in joint venture!

  5. Cristian

    O singura greseala Balanul nu e sat sau comuna ci este oras chiar daca e mic 🙂 Chiar ca e un loc superb am fost de multe ori ultima data in februarie de la Balan la Gheorgheni prin Piatra Singuratica, Hasmas. Poiana Alba noaptea pe luna plina trebuie incercat :d e alta senzatie.

  6. Andrei Iasi

    superb traseul si locurile alea, am fost si eu acolo acu vreo luna cu colegi de facultate. Am fost un grup de vreo 40 studenti de la facultatea de Geografie si Geologie iasi.
    Am o intrebare: de ce nu luati apa de la izvor care e la 10 20 min de cabana?? cum iesi din cabana mergi spre stanga prin padure aprox 10 20 min (mers foarte lejer) si o sa dai de acel izvor

  7. superb…cabana momentan este inutilizabila.o grinda de sutinere dintre cele 2 dormitoare a cedat.mi-am permis sa imprumut citeva din fotografiile tale sper sa nu fie problema dar pot fi utile si altor persoane.multumesc anticipat.din interiorul cabanei voi posta curind imaginile.

  8. Cum de reusesti sa tii minte toate starile pe care le-ai avut pe parcursul unei excursii+detalii tehnice+spusele celorlalti+descrierea naturii…toate par notate live. Bravo!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s