Expeditie pe Mont Blanc – Excursie in Mont Blanc

Expeditie pe Mont Blanc – Excursie in Mont Blanc – Escalada pe Mont Blanc
sau cum sa escaladezi Mont Blanc-ul
Where there’s a will, there’s a way.

Eu pe varful Mont Blanc - 4810 m

Am facut-o si pe asta. Am escaladat Mont Blanc-ul!
De cativa ani ma tot gandeam la o excursie pe cel mai inalt varf din Alpi si Europa occidentala.
Cu 4810 m, aproape un cinci-miar, varful Mont Blanc e un trofeu remarcabil.
Zis si facut. Impreuna cu Sandu, Radu si Sebi, toti baieti din Alpin Club Brasov ne-am hotarat brusc, la o bere, sa o facem.
Ruta aleasa pentru varf e cea cunoscuta ca Voie des Cristalliers, sau Voie Royale.

Traseul ales pentru a ajunge pe varful Mont Blanc e urmatorul:
De langa Chamonix, din Le Fayet, se ia tramvaiul cu cremaliera, TMB, Tramway du Mont-Blanc.
Acesta duce pana la Nid d’Aigle. De acolo incepe ascensiunea propriu-zisa.
Intai spre refugiul Tęte Rousse (3200m) apoi prin relativ periculosul coridor Goűter sau Grand Couloir,
catre refugiul Gouter – altitudine 3817 m. De la refugiul Gouter, pe langa Dôme du Goűter, refugiul Vallot si varful Mont Blanc – altitudine 4810 m.
Aici Track GPS Mont Blanc: Track GPS MONT BLANC GPS Garmin
Aici Track GPS Mont Blanc: Track -ul pe Google Earth

Mont Blanc - Track GPS

Am plecat vineri cu masina pe ruta Ungaria, Slovenia, Italia, Franta.
In Ungaria am dormit la Baja intr-un motel ok. Camera cu patru paturi a costat 50 euro.
Ungaria – Slovenia: In Slovenia o parcare plina de romani care se intorceau la lucru in Italia.
Am fost din nou dezamgiti si ingretosati de comportamentul romanilor. Mancau pe iarba sau pe rondul cu flori, aruncau pe jos hartii si PET-uri.
Unul negricios era fugarit de chelnerita de la restaurant pentru ca plecase cu un brat plin de vase, tavi, farfurii si tacamuri….
Altul cu maieul suflecat peste burta, scuipa si isi baga de zor XXX in gura mare… etc, etc..
Nu va spun cum miroseau unii…. in fine. Ma ingrozesc cand realizez ca astia sunt ambasadorii nostri!
Intre Venetia si Milano era blocaj pe autostrada, si asta ne-a intarziat mult.

Intrarea in Tunelul Mont Blanc - 11,6 km lungime

Prin Tunelul Mont Blanc

.

Din Italia in Franta am trecut prin Tunnel du Mont Blanc.
Masiva si spectaculoasa lucrare, tunelul de 11,6km pe sub Alpi este doar unul din multele tunele care permit legatura intre cele doua tari si a caror lungime insumata depaseste 50km. Au tunele mai mult decat avem noi autostrada. Cu tristete ma gandeam cum arata tunelul de pe Transfagarasan.

Hotelul Terminus du Mont Blanc - camera noastra e cea cu balcon

Bun venit in Mont Blanc

.

.

.

.

.

.

.

.

Seara ne-am cazat langa Chamonix, in Le Fayet. Hotelul numit Terminus du Mont Blanc este chiar langa gara tramvaiului care duce la Nid D’Aigle.
Hotelul e dragalas, iar pentru cazare am platit 26 euro de persoana cu mic dejun inclus. (un mic dejun FOARTE bogat).

Cu Tramway du Mont Blanc

Statia Le Fayet a Tramway du Mont Blanc

A doua zi, pe la 10 am luat tramvaiul, TMB, Tramvay du Mont Blanc spre Nid D’Aigle. (bilet dus intors – 27 Euro).
Insa, daca va cazati in Chamonix sau Les Houches exista si alta posibilitate de a urca.
Luati din Les Houces telecabina catre Bellevue. Apoi de la statia de sus mergeti 300m si luati Tramvaiul pana la Nid D’Aigle.
Ambele variante sunt bune in functie de unde sunteti cazati, dar am preferat sa luam tramvaiul chiar de jos pentru a fi siguri ca prindem loc.
Urcarea cu TMB (Tramway de Mont Blanc) dureaza cam o ora si ofera un peisaj grozav.
Atentie, pentru maximul de priveliste, stati pe partea dreapta in sensul de urcare sau fix in fata.

Tramvaiul e plin de turisti de toate natiile, care urca pana la limita de jos a ghetarului Bionnassay. Merita vizitat.
De la Nid D’Aigle doar noi am continuat mai departe, pe jos spre refugiul Tete Rousse.
Cand ajungem la inaltimea varfului Moldoveanu, 2544m ne felicitam, bem niste apa si continuam urcarea. (foto)
Mai sus am dat de un alt refugiu, de fapt doar o baraca, Barraque des Rognes – 2768m. In caz de urgenta se poate face bivuac acolo.
Tot acolo gasim si capre negre din Alpi, Capre Ibex – Capra Alpina.

Spre Tete Rousee - Foto la 2544 inaltimea vf. Moldoveanu

Refugiul baraque Des Rognes - si o Capra Ibex - Capra Alpina

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Capra IBEX - Capra Neagra din Alpi - Bouquetin

Urcusul e relativ usor, printre bolovani macinati de ghetar.
Doar de la 3100m in sus in apropierea refugiului Tete Rousse, gheata ingreuneaza mersul si coltarii pot fi necesari

.

Refugiul Tete Rousse

Crevase in Ghetar - coltarii pot fi necesari

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Grand Couloir Gouter

Vedere de la refugiul Tete Rousse

Peisaj de la Tete Rousse

.

.

.

.

.

.

.

Tarife la Tete Rousse

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Ajungem la Tete Rousse. Pentru ca vremea nu e grozava, hotaram sa dormim noaptea acolo si sa urcam la Gouter a doua zi.
Cazarea la Tete Rouse e 26,5 euro de persoana. Un ceai e 4,5 euro. Toaletele sunt foarte curate, desi fara apa.
Un mod ingenios de constructie deshidrateaza deseurile si elimina mirosurile.
In dormitoare nu este permisa intrarea incaltat, dar la intrare gasiti slapi.
De la Tete Rousse admiram Grand Couloir Gouter (foto )si ne imaginam traseul de a doua zi.
Un pic stresati deoarece in 45 minute am vazut 3 avalanse de pietre, unele mari cat un Tico.

A doua zi, dupa un somn bun, atacam cei aproape 700m diferenta de nivel dintre Tete Rousse – 3167m si Refugiul Gouter – 3817m
Oarecum periculos, Grand Couloir Gouter si traverseul fac multe victime datorita frecventelor caderi de pietre.

Escaladam Grand Couloir Gouter

Abruptul Culoar Gouter la final

Ideal este sa fie urcat/coborat dimineata devreme cand rocile sunt fixate de gheata.
Majoritatea celor care urca au casti si se asigura legati in coarda. Noi nu avem nici una nici alta.
Coarda aici mai degraba ne-ar incurca, iar rocile care cad sunt de la marimea unui televizor in sus.
Bolovanii vin cu peste 150km/h, deci o casca ne-ar ajuta cam tot atat cat il ajuta pe un parasutist caruia nu i se deschide parasuta.
Totusi, lucrurile nu sunt asa negre, cu adevarat periculos este traverseul unei rigole care aduna toti bolovanii care vin de sus.
Traversarea aceasta dureaza sub un minut, iar daca asculti atent caderile si tasnesti rapid cand e liniste, scapi intreg.
Desigur si in timpul escaladei, practic verticale, care dureaza 2h, cu putin ghinion, poti sa te trezesti cu bolovani in cap de la cei care urca mai sus sau poti aluneca si tai-tai.
Insa no risk, no fun.

Dupa o urcare fara incidente deosebite, ajungem la refugiul Gouter. Acolo aglomeratie la greu.
Aveam rezervare facuta din Romania si nu au fost probleme.
Langa Gouter exista si o tabara de corturi, si se poate pune cortul in spatele refugiului.

Aiguille Du Midi

Corturi langa Refugiul Gouter - 3817 m

Vroiam sa continuam urcarea spre varf dar vantul foarte puternic ne-a stricat planurile.
Am facut cateva ture in jurul refugiului. WC-ul de la Refugiul Gouter e cam spartan.
Prin gaura wc-ului iti bate viscolul in fundulet si ingheata toate cele.
In plus e unisex, asa ca fetele trec si te admira cand faci pisu.

Am urcat pana la 4000m, poze, etc, iar la ora 20, cand s-a dat stingerea, ne-am dus la culcare.
In pat am pus sub mine hainele, manusile si apa, sa fie calde dimineata.
Desigur la ora 20 nu puteam sa adorm si ma foiam. Afara vantul zgaltaia refugiul.
Stiam ca peste cateva ore, ma trezesc sa incep urcarea spre varf, indiferent de vreme, si ma chinuiam sa atipesc.
Insa a inceput tortura. Careva, din cei 24 oameni, avea probleme mari cu burtica, iar altii cu picioarele.
Si asa e putin oxigen la 3800m, acum nu mai era deloc.
Camera s-a umplut de un miros groaznic. In coltul unde dormeam eu era mai aerisit dar tot mi-am bagat nasul in manusi.
Cei mai de jos deschideau geamul dar la minus 10 grade se facea prea frig, iar cei de langa geam il inchideau.
Si tot asa din 10 in 10 min. Miros-deschis-frig-inchis….
Surpriza cea mai nasoala a fost pe la ora 1:30 cand un miros nou, infiorator m-a izbit, penetrand si prin manusi.
Daca la mine a ajuns asa, nu vreau sa ma gandesc cum era jos. Un strigat disperat se aude in bezna, un amestec de engleza cu franceza:
Somebody! Open la fenetre! PLEEEASE!!!
Asa a durat pana pe la ora 3 cand incet, incet, s-a golit dormitorul, oamenii plecand pe traseu.

Ne-am sculat si noi, am baut un ceai si cu frontalele aprinse am pornit la drum in noapte.
Foarte, foarte obosit si nedormit inaintam lent, prin vant si frig.
Alta surpriza neplacuta, am incercat sa fac poze cu rasaritul si m-am trezit ca acumulatorii erau morti.
Din cauza frigului. I-am scos din aparat si i-am bagat la piept.

Zaresc Varful Mont Blanc

Refugiul Vallot - 4362 m

Dupa 2 ore am trecut de Dome du Gouter si pentru prima oara am zarit varful Mont Blanc. (foto)
Parea foarte aproape, dar stiam ca mai am de trecut de refugiul Vallot – 4362m (foto )si de acolo inca un urcus sanatos, jumatate de kilometru pe verticala pana la tinta.
Depasesc cativa rusi care pornisera pe la 1:30 si urcau foarte lent. Apoi un grup de patru turisti cu ghid.
Legati in coarda, erau trantiti in zapada, epuizati.  Ghidul le explica ca mai bine inainteaza foarte incet decat sa se tot opreasca. Auzisem si eu teoria asta, insa eu prefer sa ma opresc din cand in cand. Acum inaintam cate 50m si faceam 5 secunde pauza. Lipsa de oxigen se simte acut. Barometrul imi indica 573mb. Aproape jumatate din cantitatea de aer de la Brasov (970mb). Ma si mir cat de bine ma simt.
Slava Domnului nu am ameteli sau somnolenta, sau rau de altitudine. Doar fata mi-e foarte umflata.
Insa la refugiu si pe drum, am vazut destui care vomitau cu entuziasm, iar acum, pe traseu, la fel.

Drumul continua… Traseul chiar pe granita, te poarta cand in Franta cand in Italia.

Ocolesc o crevasa larga

Urmeaza muchia Les Bosses - Periculos

.

.

Trec de o sa plina de crevase. Ocolesc cu grija si precaut incerc zapada cu pioletul.
Intr-un loc intra ca in branza si se prabuseste o bucata. Realizez ca sunt chiar deasupra crevasei pe care o ocolisem.
Se prelungea mult sub zapada. Foooarte usurel trec mai departe.
La 3h si 30min se zareste ultima portiune dificila, cornisa Les Bosses.
Aici se moare frecvent. In foto se vede de jos in sus.

Muchia Les Bosses - The Bosses Ridge

Periculos - Les Bosses - The Bosses Ridge

Ultima panta spre varf. Les Bosses sau The Bosses Rige. (foto)
Sunt doua varfuri, distincte, cu cornise de zapada lungi si inguste.
O creasta lata cat o poteca. (foto dupa ce am trecut)
Daca aluneci, cazi 1300m. Aici murisera niste spanioli zilele trecute.
Binenteles, fix aici ma intalnesc cu unii care coborau.
Ne ocolim, imbratisandu-ne grijulii pe muchia de 30cm.

Eu pe varful Mont Blanc - 4810 m

Uraaa, Varful!
4810m imi indica GPS-ul.
La 4h si 12min de la plecare, am ajuns pe Mont Blanc (foto).
Nimic nu indica ca acolo ar fi varful.
Nicun marcaj, nimic.
Doar ca nu mai ai unde urca. Esti pe varf si totul e mai jos.
Peisajul e fantastic, ca din avion.
Niste norisori pufosi sunt cu 2km sub mine. Peisajul se deschide spre Franta, Elvetia si Italia.
Stii ca esti pe cel mai inalt varf, pe mii de km, de la Atlantic pana in Caucaz si de la Cercul Polar pana la coastele Africii.
Daca te uiti atent, culoarea cerului iti dezvaluie curbura pamantului.
In departare se zareste inconfundabil, Matterhorn-ul (foto). La un km sub mine, varful Aiguille du Midi.

Poti sa vezi curbura Pamantului - In departare, Matterhorn -ul

Aiguille Du Midi - 1 km mai jos

Vedere de pe Acoperisul Europei

.

Vreau sa beau niste ceai, insa ceaiul inghetase. Era un fel de shake cu gheata. Bun si asa.
Ma apuc de poze, dar vantul inghetat e groaznic. Acumulatorii incalziti la piept isi fac datoria, dar degetele mele fara manusi ingheata rapid.
Curand nu mai pot apasa declansatorul. Cu manusi nu pot lucra cu aparatul, dar sper ca am tras destule poze si film.
Vreau sa scot o panorama 360grade din 24 foto unite.

.

.

.

Panorama realizata o vedeti  aici: PANORAMA 360  MONT BLANC
Dati click pentru ca merita.
Panorama 360 grade de pe varful Mont Blanc
Dati click pe formatul ales, Quick Time sau Flash
si dupa incarcare (1 min) trageti cu mouse-ul pentru a privi de jur imprejur.
Full Screen se vede cel mai bine dar se incarca un pic mai greu.

Les Bosses la coborare

Pun manusile si incep coborarea. Din nou, cornisa Les Bosses. Dificil!
Trec 30 minute bune pana cand incep sa-mi simt mainile, sa ma doara varfurile degetelor.
Tot atunci incep sa ma doara si buzele. Uitasem de crema pentru buze si mi-au crapat urat de la ultraviolete si viscol.
La coborare se merge repede, fac doar 2h45 min pana la refugiul Gouter.
Desi obositi, viziunea unei alte nopti de cosmar in acel miros ne convinge sa coboram pana la Tete Rousse.
Impreuna cu Sandu si Radu, strangem rapid rucsacii, anulam rezervarea si o luam pe Grand Couloir in jos.
Era deja amiaza, cald, iar pericolul caderilor de pietre crescuse.
Pe la jumatatea coborarii, un bolovan urias cat un dulap, de care se tinea Radu, se desprinde.
Radu face o pirueta si reuseste sa se agate de ceva, iar bolovanul trece huruind intre mine si Sandu.
Aproape de final, la traverseu, trebuie sa asteptam. Cadeau pietre nonstop.

Rock! Rock! - Traversez Grand Couloir Gouter

Intr-o pauza, trece Sandu, apoi eu cu Radu in fuga.
Cand sa ajung dincolo, aud strigandu-se: “Rock, Rock!!”.
Ma uit si vad venind o gramada de pietre cat frigiderul, dislocate de unii care incepusera coborarea.
Ma ghemuiesc, eu sub o surplomba, Radu dupa un perete si asteptam sa treaca de noi avalansa de bolovani.

Dupa ce se cam opreste caderea de pietre, coboram in pas grabit spre refugiu.
Niste irlandezi care privisera de la distanta incidentul, comentau how lucy we are.
La Tete Rousee, mancam o supa de linte si ne cinstim cu un vin.
Vin frantuzesc, in Franta. Scump, scump, dar meritam. Facusem varful.
A doua zi coboram spre Nid D’Aigle sa luam tramvaiul spre hotel.
Eu o lalai pe drum, admir peisajul, fac pisu, fac poze la capre negre, etc…
Sandu cu Radu o luasera inainte sanatos si ii pierd din vedere.
Cand ajung la un capat de panta, vad jos in vale statia de tramvai, si tarmvaiul care tocmai sosea.
Radu si Sandu imi faceau semne disperate sa ma grabesc sa-l prind. Incep o coborare ca pe schiuri.
Taiam poteca, saream peste bolovani.
Cand sunt aproape jos, ma caut de bilet si imi amintesc ca l-am uitat la Gouter pe pat.
Oroare! Tramvaiul suna de plecare si eu nu aveam bilet. Fug la casierie, ma bag in fata.
Cei de la coada vazusera coborarea mea furtunoasa si ma lasa sa intru.
O rog pe fata de la ghiseu (bruneta, draguta foc) sa-mi dea rapid bilet.
Ii explic ca ma grabesc, ca aveam bilet dar l-am pierdut.
Ea se apuca tacticoasa sa caute in geanta, sa-mi dea restul la fix. Sa innebunesc!
Tramvaiul mai suna odata si se pune lent in miscare.
Las restul ii smulg biletul din mana si ma reped spre ultimul vagon de la tramvai.
Controlorul, ma vede ca vin ca la rugby,in plina sarja cu pioletul in mana gata sa rup usa.
Deschide usile in ultima secunda si eu navalesc victorios inauntru ignorand-ul ca striga: Le Billet!
Niste americani care vazusera toata scena ma primesc in aplauze, urale, si ma bat pe umar.

Mai departe totul a fost roz. Mai multe poze puteti vedea aici: http://picasaweb.google.com/avaly21/MONTBLANC2009

Am ajuns la hotel, un dus (apa calda!!!) am mancat pe saturate si am iesit seara in Chamonix.

Geneva - Jetul de apa

Vaduz - Liechtenstein

A doua, de dimineata am plecat spre Elvetia. Am vizitat Geneva, Laussane, Berna si Lucerna.
De la distanta, Berna si Lucerna sunt cele mai pitoresti.
Ce m-a surprins in Geneva, numarul de oameni in costum si ca pe strazi aerul mirosea a parfum scump.
De la trecatori, simteai puternic parfumul, cateodata usor neplacut pentru ca se amestecau nuantele.
Celebrul jet de apa de pe Lacul Leman este interesant: 140m inaltime, 200km/h viteza apei si debit 500l/sec.
Normal, nu m-am putut abtine si am fugit pe sub jet

Orasul Berna e frumos. Un fel de Praga mai bogata.
Ma gandesc ca si Sighisoara sau Sibiul ar putea fi niste bijuterii istorice… dar asa-i romanul…
Tot in Berna am vizitat casa lui Einstein si m-am fotografiat in fata Bancii Nationale a Elvetiei.
Am stat la o pensiune in mijlocul tinutului Emmental si am mancat cascaval de la mama lui.
Lucerna e ca de poveste, cu casute parca din turta dulce. Click foto Panorama Lucerna pentru marire.

Lucerna - panorama

Am trecut si pe la Versoix, unde isi are resedinta familia regala a Romaniei.
Apoi Liechtenstein. Un micro-stat, Principatul Liechtenstein are doar 35.000 locuitori, capitala la Vaduz.
De acolo, Austria, Ungaria si acasa. In total peste 4000km.
O aventura frumoasa, 10 zile in Europa incununate cu cel mai inalt varf de aici, Mont Blanc – 4810m
Acum, dupa varf, ma gandesc la o traversare a masivului Mont Blanc de la Aiguille de Midi la Nid D’Aigle.
Sau Mont Blanc-ul pe schiuri.

Dar mai mult, visez si fac planuri pentru cel mai inalt varf din Africa, 5892m – Uhuru Peak, Kilimanjaro !

Sfaturi Utile pentru escaladarea Mont Blanc-ului

Track-ul GPS aici: Track Mont Blanc GPS Garmin
Perioada ideala este 15 iulie – 15 septembrie
Incercati sa evitati aglomeratia concediilor 1-15 August.
Obligatoriu rezervare telefonica cu cel putin o luna inainte, mai ales la refugiul Gouter.
Desigur se poate merge si cu cortul dar sa fiti FOARTE pregatiti pentru vant si multe grade sub zero.
(haine, primus benzina, sac extrem, etc)
Casca este facultativa. Coarda la fel.
Insa Coltarii, piolet (si bete), OBLIGATORIU!
Crema de fata si buze, ochelari de soare.

Experienta si antrenament:
Neaparat experienta cu coltarii si pioletul.
Ca antrenament Fagarasii, Vf Moldoveanu, etc, facute iarna sunt ok.
Inainte de ascensiune cu o luna, faceti mai des cateva varfuri la peste 2500m.

Hotelurile sunt scumpe in zona si pe drum, dar se poate sta la camping-uri

Preturi – cazare la refugii 26,5 – 27,5 – 29 Euro/ pers/noapte
Apa, ceai etc de la 4,5 Eur in sus.
Mancare de la 9 Euro in sus
Pentru ascensiune, am facut provizii de alimente cu continut energetic mare:
Glucoza, batoane cu miere si alune si biscuiti Eugenia. Usoare si cu multe Kilocalorii.
Un bidon cu Gatorade sau Powertrade e bun pentru ziua de efort.
Ca idee generala, de cate ori urcati pe munte, alegeti alimentele dupa cantitatea de energie, e scrisa pe ambalaj.

Timpi: Le Fayet – Nid D’Aigle 2362m – cu tramvai- cam 1h15min
Nid D’Aigle – Tete Rousse 3167m – 2h
Tete Rousse – Refugiul Gouter 3817m – 2h30min
Ref.Gouter – vf Mont Blanc 4810m – 4-5 ore
In caz de urgenta adapost la ref Vallot (4200m)

Track-ul GPS ridicat de mine pentru Mont Blanc – ( GPS Garmin ) e aici, Mont Blanc: Track GPS Garmin
Traseul pentru vizualizare in Google Earth aici, Mont Blanc: Track Google Earth
Daca nu aveti Garmin, track-ul GPS il puteti converti cu GPS Babel - www.gpsbabel.org – pentru GPS-ul dv.

Traseu:
Traseul pentru varful Mont Blanc prezentat mai sus e destul de aglomerat.
Eu as alege acum traseul de la Aiguille Du Midi cu cazare la refugiul Cosmiques.
Telecabina te duce pana la Aiguille du Midi, 3863m si de acolo pe jos, 1h pana la Refugiul Cosmiques.
Refugiul Cosmiques e mai elegant decat refugiul Gouter si mai putin aglomerat.
De aici traseul spre varf e ceva mai lung (5-6h) si mai dificil tehnic, dar merita.
Iar apoi puteti cobora pe la Gouter si Tete Rouse si astfel realizati o frumoasa traversare a Mont Blanc-ului.
Pentru schiorii si board-erii pasionati extrem, in perioada ianuarie – iunie este o super-idee traseul pe schiuri.

Aici track-ul GPS pentru Traversarea Mont Blanc -ului:
Aiguile du Midi – Tete Rousse GPS Track:
Traversarea Mont Blanc vedere Track pe Google Earth.

Mai multe poze si panorame frumoase puteti vedea aici: http://picasaweb.google.com/avaly21/MONTBLANC2009

Vedere panoramica spre Mont Blanc si refugiul Vallot (click)

Mont Blanc

TAGS: Expeditie pe Mont Blanc – Excursie in Mont Blanc – Escalada pe Mont Blanc
sau cum sa escaladezi Mont Blanc-ulCalatorie in Alpi, Chamonix,

Cea mai buna ruta pe la bulgari – traversare Bulgaria

Traseu Bulgaria - Cea mai buna ruta pe la bulgari

Prima tura de mare pe vara asta a fost in Turcia.
In iunie, 15 zile de relaxare plus excursii diverse.
Nu e mult de povestit, toata lumea a fost in Turcia, se stie cum e.
Ce vreau sa subliniez este noul traseu, o noua ruta testata spre Turcia ( sau Grecia) pe la bulgari.
De fapt un traseu intre Ruse si Edirne. Cine trece Bulgaria pe la Vama Veche nu are treaba.

Ruta obisnuita spre Grecia sau Turcia pe la bulgari era ori prin Sofia ori pe la Ruse, Veliko Tarnovo, Stara Zagora, Svilengrad.
De data asta, am incercat o noua ruta spre Turcia prin Edirne, si anume:

Ruse, Razgrad, Targovishte, Omurtag, Kotel,  Yambo, Elhovo, Lesovo, granita turca.
Click pe harta de sus pentru marire.
In total 289 km de Bulgaria sau 4 ore de masina. Iar de acolo inca 38km pana la Edirne.
Drumul este foarte bun, nu sunt multe serpentine si nu e politie. Absolut recomandata aceasta ruta prin Bulgaria.
Acum cateva atentionari:
- Iesirea din Ruse spre Razgrad necesita atentie pentru ca nu e marcat corect, mare atentie sa nimeriti spre Razgrad nu spre Sofia.
- Din Elhovo nu trebuie sa mergeti pana in Svilengrad. Pe nicio harta (din ce am vazut eu) nu e trecut punct de frontiera si nici chiar vreun drum spre Edirne din Elhovo prin Lesovo, dar ele exista.
Deci atentie. Pentru Edirne NU trebuie sa mergeti pana in Svilengrad si Kapitan Andreevo ci exista alta frontiera imediat dupa Lesovo, Hamzabeyli la turci.
Exista un drum nou, foarte bun din Elhovo direct granita cu Turcia, imediat dupa Lehovo.
De asemenea pentru cei care se intorc, sau pleaca in Grecia spre Kavala, Xanthi, si trec frontiera in Bulgaria tot pe la
Svilengrad, le recomand tot aceast traseu in locul celui traditional pe la Veliko Tarnovo, pentru ca e mai liber.

Deci Svilengrad, Elhovo, Yambo, etc……. Ruse.
Asta macar pana se deschide un punct de frontiera la Keramoti si va fi gata autostrada pe la Nova Zagora.

Deci recapitulez din cat am umblat eu, cea mai buna ruta, cel mai bun drum prin Bulgaria de la Ruse la turci (Edirne) sau la greci prin
Svilengrad este: Ruse, Razgrad, Targovishte, Omurtag, Kotel, Yambo, Elhovo, Lesovo, granita Turcia: 289 km
sau varianta optionala pentru Grecia din Elhovo la Svilengrad.

La intoarcere am incercat sa gasesc si alta ruta chiar mai scurta, prin Silven. Si am gasit. Va puteti imagina, am gasit un
traseu mai scurt dar totodata am si gasit niste drumuri de care nici bulgarii nu stiau Nu recomand!

RBK pe Plaja

Acum cate ceva despre Turcia.
Mai fusesem si cu avionul dar de data asta am vrut cu masina pentru a putea vizita mai mult.
Atentie: Din pacate turcii s-au smecherit si s-au umplut de radare. Din start am incasat 100 Euro amenda.
Total ne-negociabil.
Sarisem un pic calul cu 146 km/h in zona de 70km/h.
Interesant ca opreau doar romani….ciudat.

Am auzit si povesti cum ca antiradarul e total interzis, pedepsit cu mii de euro.
Ba chiar ca pe unii soferi, grecii sau turcii ii controlau in masina.
Eu l-as ascunde mai bine si mi-as lua o statie CB sa pot comunica cu alti soferi. Chiar militez pentru ideea ca toti soferii sa
aiba statii radio CB si pe canalul 22 ( canalul tiristilor )sa se ajute cu informatii. Voi scrie un post despre asta.

.

.

La Troia in Calul Troian

Maci la Templul Artemisei din Efes

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Fiind cu masina am vizitat cetatea Troia si doua dintre cele sapte minuni ale lumii antice:
Templul Artemisei din Efes, si Mausoleul din Halikarnas
(unul langa Kusadasi celalalt langa Bodrum)

Am facut scufundari, snorkeling, am gasit o scoica uriasa si desigur am urcat niste munti si am fost intr-o zona salbatica.
Acolo am dat de mistreti cu pui.
Sau ei au dat de noi.  Ne-au facut ravagii prin mancare.

Picknic - Mistreti au dat peste noi la masa

Puiuti de Mistret - dragalasi ca niste pepenasi

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Am fost si intr-un sat rustic unde am mancat lipii cu branza si verdeturi facute probabil si cu saliva cam ca in Africa… ( foto ).
Dar foarte gustoase, fara discutie.

La Snorkeling - Stele de mare, raci si scoici vii

Lipie ca in Africa

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Faceam dus la masini

M-am distrat sa vad pe drum dusuri pentru masina. Ca metoda de a atrage clienti, in fata la unele restaurante de pe sosea
curge apa din niste conducte si poti sa-ti racoresti / speli masina.
Gratis desigur. – Foto
.

.

.

.

.

.

.

Kusadasi by Night - vedere de pe balconul hotelului

Pentru cei pe care ii interesaza preturile:

Motorina e cam 1,5 – 1,8 euro in Turcia, si 0,95 Euro in Bulgaria

Mancarea si bautura in zonele turistice sunt cam dublu decat in Romania sau 1,5ori Mamaia.
Cazarea, la hotel foarte fain 4 stele, intre 40 si 70 euro camera dubla, dar la vile gasiti de la cel mai mic pret, 15 euro vila
intrega cu 2-3 camere si pana la 50 euro vila cu 3 dormitoare si pe tarmul marii.

Negociati, negociati orice.

.

.

Ca o concluzie a exursiei, mi-e si mai greata de Romania si romani.

De ce?

Tunel Autostrada 3 benzi pe sens - Pe sub Izmir

Turcii – au construit in 2 ani un supretunel de autostrada trei benzi pe sens pentru a ocoli Izmirul ( foto )

( Si cand ma gandesc cum arata tunelurile noastre rutiere sau pasajul din Bucuresti… )
Au mai facut un tunel pe sub Bosfor.
Au mai construit rapid, de la an la an, niste autostrazi noi pe care rulam cu 190-200 fara nicio vibratie.

Bulgarii – au construit in cativa ani drumuri si bucati de autostrada foarte faine si chiar mai repede decat au actualizat harta.

Romania – zero, zero, zero, aceiasi borala gretoasa de 20 ani.
La un restaurant langa Bucuresti ne-au furat la nota din greu si chelneriine tratau de parca le furam bani din buzunar.
La intrarea in tara mi-am strambat janta langa Giurgiu, si am facut 4,5 ore pentru 170km pe
Valea Prahovei. Sa va spun ca in Turcia am facut o ora si 20 min,  iar in Bulgaria doua ore si un pic pe aceeasi distanta?

Traiasca Romania si oamenii care o conduc!

.

.

Imi alegeam un Yacht - La Bodrum

Splendid Apus de Soare

.

.

.

.

.

.

.

.

.

TAGS: Traseu Bulgaria, cel mai bun traseu pe la bulgari, cea mai buna ruta in bulgaria, ruta Bulgaria, traversare Bulgaria,
Traseu Ruse – Edirne, ruta Ruse Svilengrad, traseu Romania Turcia, Ruta Romania Grecia, pe unde e cel mai bine pe la
bulgari, cel mai scurt traseu prin bulgaria, auto, puncte de frontiera.

FOSILE – Corali si scoici la 2000 m – Cum s-a nascut Craiul.

FOSILE IN PIATRA CRAIULUI

Am acasa Fauritori de Munti.
FOSILE DIN PIATRA CRAIULUI.
FOSILS on PIATRA CRAIULUI MOUNTAINS, ROMANIA

Vineri, sambata si duminica, in ciuda prognozei meteo total nefavorabile am preferat sa merg cu cortul in Crai decat sa zac la tv sau computer.
Preventiv, mi-am luat si o carte buna. Planul era urmatorul, daca ploua stau la aer curat si citesc, daca e timp frumos, urc in creasta.
Vroiam sa fac urmatorul traseu: De la Plaiul Foii, spre Cabana Ascunsa sau Refugiul Sperantelor, prin Valcelul cu Fereastra si apoi sus in creasta si Varful Ascutit.

 

 

 

 

Toate bune si frumoase, vineri fost ok, am gasit loc de cort chiar langa apa Barsei.
Seara am stat la foc si povesti pana tarziu iar sambata dimineata cerul oarecum senin dadea sperante ca poate scap de ploaie.

Locul de Cort e langa apa Barsei

PIATRA CRAIULUI - Cerul oarecum senin dadea sperante

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am intrat pe traseu pe la ora 9.
Din pacate nu am apucat sa urcam prea mult pana cand norii au inceput sa se adune.

Norii se aduna

SCARA DE FIER - PADINA LUI CALINET - Cobor pe un lant fragil

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Una bucata urcare sustinuta si ajungem la fosta CABANA ASCUNSA , actual REFUGIUL SPERANTELOR.

Urcam sustinut spre Cabana Ascunsa

Ne mai si cataram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din Cabana Ascunsa nu au mai ramas decat cativa busteni. Aici era candva un loc doar pentru initiati,adevaratii iubitori ai muntelui. Traseul nemarcat ferea acest loc de cei care distrug si lasa gunoaie, de cei care nu respecta muntele si folosesc refugiul pe post de carciuma, WC si lada de gunoi. Desi acum traseul e destul de umblat, prefer sa nu uploadez aici track-ul GPS ci doar profilul turei.

CABANA ASCUNSA - REFUGIUL SPERANTELOR - PIATRA CRAIULUI

REFUGIUL SPERANTELOR - CABANA ASCUNSA - PIATRA CRAIULUI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

FOTO: CABANA ASCUNSA sau REFUGIUL SPERANTELOR 

In refugiu e relativ curat. Las niste medicamente si o bricheta pentru cei care ar avea nevoie. Cineva lasase o lanterna. Pacat ca nu mai exista jurnalul de refugiu.

Intre timp, vremea se strica complet. Drumul nu se mai vede iar tunetele sunt din ce in ce mai apropiate.
Daca tot nu scapam neplouati, macar sa scapam netrazniti.

Nu se mai vede creasta Craiului. Se apropie furtuna.

VALCELUL CU FEREASTRA se pierde in nori

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

OK, trecem la planul B.

Renuntam la creasta si alegem alt traseu.

-

-

-

-

-

-

 

Trackul GPS - TRASEU: PLAIUL FOII - CABANA ASCUNSA - TERMOPILE

 

 

 

TRASEU:
Urcam pana la Cabana Ascunsa, intrarea spre Valcelul cu Fereastra iar de acolo tinem o bucata din Braul de Mijloc spre Scara de Fier, intersectam PADINA LUI CALINET, si coboram in PLAIUL FOII pe la TERMOPILE si Poiana Cotofenei.

 

 

 

 

 

Ajungem la SCARA DE FIER si traversam PADINA LUI CALINET.

SCARA DE FIER

PADINA LUI CALINET

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Langa Scarita de Fier, in Padina lui Calinet gasim o Floare de Colt.  Fotografii! 
Mai prindem niste bucati de catarare, ne ajutam pe lanturi.
Din loc in loc, vechiul marcaj verde. Ajungem in canionul numit TERMOPILE
Pe drum, o gramada de turisti straini.  Cehii ne saluta cu Ahoy, englezii cu Hi, nemtii cu Hallo.

FLOARE DE COLT

Canionul: LA TERMOPILE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Canionul LA TERMOPILE

La intoarcere strangem in saci gunoaiele care le gasim pe drum. E plin de ele. Pungile, pet-urile, dozele lasate de altii.  Cat de nesimtiti sunt cei care isi lasa astfel gunoaiele in natura. Cat de handicapat mintal trebuie sa fii sa-ti murdaresti asa mediul fara sa-ti pese. Inca o data constat ca suntem civilizati doar tehnologic, nu moral..

Ajungem la corturi chiar cand ploaia revine si devine torentiala. Ma pun la citit cu zgomotul ploii pe cort si traznetele care se tin lant.

Ploua torential peste corturi.

Stam la foc pana tarziu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Pe seara, ploaia trece si iesim la foc si la masa. Se canta la chitara pana dupa miezul noptii, cand reincepe ploaia si ne trimite la corturi.
Adorm in lumina traznetelor.

Duminica e frumos. Ma hotarasc pentru o tura scurta, spre Spirlea, LA ZAPLAZ, pana La Lanturi.

Drumul urmeaza cursul apei

PE LANTURI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Demult tot aveam in gand sa-i caut pe Creatorii Craiului.
Coralii, Amonitii, scoicile… ca sa-l parafrazez pe Frank Herbert in Dune… pe Micii Fauritori.
Dupa cum am mai spus, Piatra Craiului a fost construit de fiinte vii.
In Jurasic si Cretacic (150 – 70 milioane ani) aici era un mediu marin cald si linistit.
Straturi peste straturi de corali si scoici si amoniti au creat sedimentele care ulterior (acum 15 – 30 milioane ani) s-au inaltat si au cladit muntele. Aceste fiinte au absorbit incet bioxidul de carbon si l-au transformat in cochilie apoi in carbonat de calciu, calcarul.
Cand urcati, faceti ochii mari. Cu putin noroc, gasiti roci care pastreaza forma constructorilor.
Puteti veni acasa cu mai mult decat poze si aminitiri. Veniti cu un o bucatica de Fauritor de Munti.
Cu un coral gasit nu la mare ci la 2000 de metri altitudine si nascut pe vremea dinozaurilor.

Urc in zona de grohotis, unde fosilele sunt mai usor de gasit. Elementele au sfarmat roca in locul meu. Pentru cine stie,

grohotisul imediat de dinainte de La Zaplaz imi ofera primele surprize.
Gasesc roci cu melci clar definiti, si pe cale de a se transforma in roca.
Mai caut , si bingo, gasesc ceva rar. Fosile de Corali!
In foto:
CORALI FOSILE si FOSILE DE MELCI, SCOICI si diferite organisme marine

FOSILE IN PIATRA CRAIULUI

FOSILE: Melci si Corali Fosilizati in Piatra Craiului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Langa piatra cu corali, mai gasesc o roca cu o bogatie de vietuitoare fosilizate.
Ma uit si dupa amoniti, dar fosile de amoniti, ar trebui cautate si in zona calcarelor rosiatice.
Ma opresc La Zaplaz si fac o poza mai deosebita. LA ZAPLAZ vazut din interior.
Se face tarziu, cobor cu bolovani in rucsac si bucuros de comoara gasita.
Acum am acasa Fauritori de munti

 

LA ZAPLAZ vazut din interior

CORALI FOSILE - Piatra Craiului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 FOTO: LA ZAPLAZ vazut din interior si FOSILE DE CORALI

 

TAGS: FOSILE IN PIATRA CRAIULUI, Corali, scoici si amoniti in muntii Carpati, cum s-a nascut Piatra Craiului, Fosile in judetul Brasov, TRASEU, CABANA ASCUNSA, REFUGIUL SPERANTELOR, LA ZAPLAZ, TERMOPILE, BRAUL DE MIJLOC, PADINA LUI CALINET, FOSILS, Trasee in Piatra Craiului

PIATRA CRAIULUI - Panorama

 Image:
PIATRA CRAIULUI – Panorama:
Click pe Foto pentru formatul mare.

PIATRA CRAIULUI – BRAUL DE MIJLOC

TRASEU: PIATRA CRAIULUI – BRAUL DE MIJLOC ramura Sudica

 Sambata am facut un traseu rar, foarte frumos si extrem de spectaculos in Piatra Craiului.
Braul de Mijloc – ramura sudica.
Traseul este nemarcat, intrarea in Brau se poate face din Padina Lancii sau din Poiana Inchisa iar iesirea in partea superioara a traseului Lanturi. (banda rosie)
Pe Braul de Mijloc sudic, pentru orientare, singurele ajutoare sunt cateva momai, mici piramide de pietre care marcheaza din loc in loc traseul. In fotografie este trackul memorat de GPS. Pentru claritate, in imagine nu apare bucata Plaiul Foii – Refugiul Spirlea.

Braul de Mijloc nu este pentru cei cu pregatire slaba sau cu rau de inaltime. Potential periculos, traseul in Braul de Mijloc necesita echipament, conditie fizica buna si timp favorabil. Timp total cam 10-12h.

Plecam din Plaiul Foii spre refugiul Spirlea. De la Spirlea am luat-o pe langa locul numit Caramidarie (numit astfel datorita calcarelor de culoarea caramizilor) apoi spre Padina Lancii si in sus spre intrarea in brau.

 

Desi sunt 27 grade C, urcam pe langa zapada

Dupa o urcare abrupta am iesit sub Poiana Inchisa, iar de acolo am intrat in traseul propriu-zis.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

O urcare abrupta, apare si Rhododendronul

Intram pe BRAUL DE MIJLOC

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Avem o vedere grozava spre Poiana Inchisa, o adevarata gradina suspendata si jos in departare, intr-o poienita
Refugiul Spirlea,  un punct rosu aproape invizibil si in ultimul plan, Plaiul Foii.
Am mers mult pana aici!

POIANA INCHISA - o adevarata Gradina Suspendata

In departare - Refugiul Spirlea si Plaiul Foii

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Drumul continua din ce in ce mai spectaculos si se mentine in jurul altitudinii de 2020m

.

 

.

PIATRA CRAIULUI - BRAUL DE MIJLOC

PIATRA CRAIULUI - BRAUL DE MIJLOC - Impresionant - coralii au creat masivul

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Este impresionant sa privesti acesti pereti albi de calcar si sa stii ca au fost creati de finte vii.
Prea putini mediteaza asupra faptului ca acest masiv enorm este format in totalitate din corali si cochiliile organismelor marine care traiau aici intr-o mare calda si de mica adancime acum  70-150 mil ani – jurasic si cretacic.
Calcarele roscate de la Caramidarie si pe langa Marele Grohotis sunt formate in special din amoniti. 
Cu atentie si putin noroc, poti gasi roci cu fosile de scoici, aici  sau in zona de creasta, cu calcarele albe, cretacice.

Apar palcuri de Rhododendron si albastrele Gentiana.

Rhododendron si Gentiana - Rhododendron in Piatra Craiului

Rhododendron in Piatra Craiului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ne simtim supravegheati…. Surpriza!
Un grup de capre negre cu ieduti, ne urmareau cu atentie. Caprele sareau realaxate pe niste stanci si muchii de prapastie care noua ne dadeau ameteli doar cand le priveam.
In gluma, constat ca asta ar fi o explicatie a faptului ca sunt pe cale de disparitie. Probabil unele mai rateaza 

Capre Negre ne urmaresc

Capra Neagra cu un Iedut dragalas

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe la jumatatea traseului, facem o pauza de masa si odihna.
Scot un sandwich si profit sa-mi atarn picioarele obosite peste marginea prapastiei.
Peisajul este super.

E tare placut sa-ti atarni asa picioarele pentru odihna.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

 

.

.

 La 7 ore dupa plecarea din Plaiul Foii, ne intersectam cu banda rosie in partea superioara a traseului pe La Lanturi. Lanturile nu sunt chiar lanturi ci cabluri de mare folos in zonele dificile.

Coboram pe La Lanturi

La Lanturi spre Spirlea - banda rosie

Soarele ne priveste prin LA ZAPLAZ

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Cand ajungem La Zaplaz, soarele e la apus,
jos spre orizont si ne face cu ochiul prin fereastra de stanca…

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Lasam in urma grotele de LA ZAPLAZ si intram in padure.

LA ZAPLAZ inrosit de razele apusului

.

Ultimele raze ale apusului inrosesc albul calcarelor si mai avem 2 ore de mers pana la Plaiul Foii.

E clar. O se ne prinda intunericul pe drum, dar asta nu e o problema.

Traseul e bine stiut, avem frontalele si vremea e buna.

E vara… e cald…sa tot mergi…

.

.

.

.

TAGS: TRASEU in BRAUL DE MIJLOC, PIATRA CRAIULUI, POIANA INCHISA, LA LANTURI, LA ZAPLAZ, CAPRE NEGRE

M-am dat cu avionul! La Aeroclubul Siria

M-am dat cu avionul! ULM si motodeltaplanul.   – La Aeroclubul Siria, Arad

Sambata si duminica am facut o excursie la Arad,
la aeroclubul local Siria,  Charlie Bravo – Siria
siiii….sii… m-am dat cu avionul!!

Impreuna cu Mihut, (proaspat si mandru posesor al unui avion ultrausor)
am pornit la drum plini de entuziasm.

Dupa vreo 7 ore am ajuns la AEROCLUBUL SIRIA:

Am murit de placere!

Aeroclubul Charlie Bravo este ca o grota a lui Alibaba pentru iubitorii de avioane.
Hangarul e plin ochi de avioane mici, ultralight-uri si deltaplane,
motoare, elice, etc, etc… sa te tot joci.

Pentru ca am ajuns pe seara, nu mai era de zburat,
asa ca ne-am pus cortul langa pista, am facut un foc,
si apoi am stat o gramada de vreme la un pahar de vorba cu pilotii din zona.

 

 

 

 

Ziua urmatoare, pe o vreme splendida dar cu un vant cam taricel, am iesit la zbor.

Primul zbor cu ultralight-ul lui Mihut,
Avionul ULM Cormoran.

Eu mai zburasem, insa doar cu avioane mari de linie gen Boeing, Airbus, s.a.

Senzatia de zbor cu un avion ULM (Ultra Light Motorized) e mult mai faina.
De fapt asa simti zborul. Dragi copii care ati zburat cu avioane mari. Va spun sincer, orice turbuleta ati fi simtit vreodata… e vax. Testati un ultralight pe vant si mai vorbim….

Zborul, senzatia, peisajul te fura complet si nu mai vrei sa cobori.
Pacat ca se aprinsese becul de combustibil……

Aaaa, si sa nu uitam aterizarea pe camp.
Ca idee: Leaga un carucior de copil de o masina care sa te remorcheze cu 85 km/h pe un ogor, iar tu stai in carut. Fix asa e.

Dupa zbor am mers la aeroportul din Arad. Se tineau cursuri de planorism si traficul era intens.

Un
Avion WILGA era hamalit ca un tractor.
Facea ture si lansa planoarele unul dupa altul.

WILGA -ul era pilotat de o femeie instructor, foarte profi.

Dupa ce am mai admirat un avion CESSNA,

Avion CESSNA

mi-au cazut ochii pe o bijuterie de avion, IKARUS C42 .

Era atat de dragalas incat nu ma puteam desparti de el
si ii declaram dragoste vesnica.

Avion IKARUS C42

Dl. Marinel, instructorul lui Mihut era acolo si m-a luat la un test-drive cu Ikarus-ul.
Grozaaaav! Stabil usor de pilotat, era ca in masina,
doar ca puteai sa mergi unde vezi cu ochii, fara limite.
Vezi un deal, il survolezi, vezi o vale, intri pe ea…

Da, clar, neaparat vreau un Ikarus!

Pe la pranz, inapoi la Aeroclubul Siria, apare seful, Daniel Cojocaru. Alaturi de dl. Marinel, Danut Cojocaru este unul dintre cei mai super entuziasti si dintr-o bucata oameni intalniti . Face totul din pasiune si tine clubul din proprii bani.
Cum ma vede nou pe acolo, ma intreaba daca vreau cu moto-deltaplanul. Of course!
Eeei, nu stiam de ce zambeau cunoscatorii. A scos deltaplanul de sport-viteza….

Mi-am pus casca, hamul si start!
Woooooow! Ce decolare! G-uri la greu si in nici 20m eram in aer!

Dupa cateva viraje in S pe o aripa la vreo 3g, am plecat spre Cetatea Siria. Desigur, legea lui Murphy functioneaza.
In timp ce filmam, a murit bateria.

Fara discutie, zborul cu motodeltaplanul e cel mai frumos zbor. Esti liber, simti vantul… Ai libertatea de a zbura la nivelul copacilor sau pe firul apei. Privelistea padurii vazuta de deasupra, de la 5 m deasupra coronamentului e de nedescris. Trebuie traita. Mai vezi pe N Geografic, insa nu se compara cu realitatea. Sau zborul pe cursul unui rau, sau cand urci pe termica odata cu soimii…

Hi, hi, am dat si cateva ture foarte jos, deasupra unor fete care faceau nudism retrase intr-o poienita Nu s-au stresat, se distrau si faceau cu mana.

Pe seara am plecat din Arad. Am parasit niste oameni de isprava si un loc de aventuri. Sper sa revin curand.
Calitatea oamenilor de acolo, prietenia, comportamentul lor, amabilitatea, toate sunt infinit superioare celor de aici. Nu cauta profitul si esti tratat din start ca un coleg si prieten vechi nu cu plictis si superioritate. Jos palaria si laude pentru cei de la Aeroclubul Charlie Bravo, Siria, Arad.
Aeroclubul Siria – Aeroclubul Charlie Bravo pe net: http://www.charlie-bravo.ro/

Pe drumul de intoarcere am vizitat cetatea si am ascuns un geocache la

Cetatea Siria

si am gasit un geocache la Cetatea Soimos

Cetatea Soimilor, Soimos.

se afla pe valea Muresului.
Ca si la Siria, urcusul e greu dar merita iar panorama este super.

Cetatea Siria merita vazuta si pentru ca e locul unde se termina muntii Carpati si incepe Campia Panonica.

Aici incepe Campia Panonica.

In spate, la est ai Carpatii iar in fata la vest, campie pana la Austria.

Peste campie am prins niste apusuri de soare splendide.

Ce pot sa va mai spun decat: Zburati!

TAGS : ULM CORMORAN, AEROCLUBUL SIRIA, AEROCLUBUL CHARLIE BRAVO, ULM IKARUS C42, CETATEA SIRIA