M-am dat cu avionul! La Aeroclubul Siria

M-am dat cu avionul! ULM si motodeltaplanul.   – La Aeroclubul Siria, Arad

Sambata si duminica am facut o excursie la Arad,
la aeroclubul local Siria,  Charlie Bravo – Siria
siiii….sii… m-am dat cu avionul!!

Impreuna cu Mihut, (proaspat si mandru posesor al unui avion ultrausor)
am pornit la drum plini de entuziasm.

Dupa vreo 7 ore am ajuns la AEROCLUBUL SIRIA:

Am murit de placere!

Aeroclubul Charlie Bravo este ca o grota a lui Alibaba pentru iubitorii de avioane.
Hangarul e plin ochi de avioane mici, ultralight-uri si deltaplane,
motoare, elice, etc, etc… sa te tot joci.

Pentru ca am ajuns pe seara, nu mai era de zburat,
asa ca ne-am pus cortul langa pista, am facut un foc,
si apoi am stat o gramada de vreme la un pahar de vorba cu pilotii din zona.

 

 

 

 

Ziua urmatoare, pe o vreme splendida dar cu un vant cam taricel, am iesit la zbor.

Primul zbor cu ultralight-ul lui Mihut,
Avionul ULM Cormoran.

Eu mai zburasem, insa doar cu avioane mari de linie gen Boeing, Airbus, s.a.

Senzatia de zbor cu un avion ULM (Ultra Light Motorized) e mult mai faina.
De fapt asa simti zborul. Dragi copii care ati zburat cu avioane mari. Va spun sincer, orice turbuleta ati fi simtit vreodata… e vax. Testati un ultralight pe vant si mai vorbim….

Zborul, senzatia, peisajul te fura complet si nu mai vrei sa cobori.
Pacat ca se aprinsese becul de combustibil……

Aaaa, si sa nu uitam aterizarea pe camp.
Ca idee: Leaga un carucior de copil de o masina care sa te remorcheze cu 85 km/h pe un ogor, iar tu stai in carut. Fix asa e.

Dupa zbor am mers la aeroportul din Arad. Se tineau cursuri de planorism si traficul era intens.

Un
Avion WILGA era hamalit ca un tractor.
Facea ture si lansa planoarele unul dupa altul.

WILGA -ul era pilotat de o femeie instructor, foarte profi.

Dupa ce am mai admirat un avion CESSNA,

Avion CESSNA

mi-au cazut ochii pe o bijuterie de avion, IKARUS C42 .

Era atat de dragalas incat nu ma puteam desparti de el
si ii declaram dragoste vesnica.

Avion IKARUS C42

Dl. Marinel, instructorul lui Mihut era acolo si m-a luat la un test-drive cu Ikarus-ul.
Grozaaaav! Stabil usor de pilotat, era ca in masina,
doar ca puteai sa mergi unde vezi cu ochii, fara limite.
Vezi un deal, il survolezi, vezi o vale, intri pe ea…

Da, clar, neaparat vreau un Ikarus!

Pe la pranz, inapoi la Aeroclubul Siria, apare seful, Daniel Cojocaru. Alaturi de dl. Marinel, Danut Cojocaru este unul dintre cei mai super entuziasti si dintr-o bucata oameni intalniti . Face totul din pasiune si tine clubul din proprii bani.
Cum ma vede nou pe acolo, ma intreaba daca vreau cu moto-deltaplanul. Of course!
Eeei, nu stiam de ce zambeau cunoscatorii. A scos deltaplanul de sport-viteza….

Mi-am pus casca, hamul si start!
Woooooow! Ce decolare! G-uri la greu si in nici 20m eram in aer!

Dupa cateva viraje in S pe o aripa la vreo 3g, am plecat spre Cetatea Siria. Desigur, legea lui Murphy functioneaza.
In timp ce filmam, a murit bateria.

Fara discutie, zborul cu motodeltaplanul e cel mai frumos zbor. Esti liber, simti vantul… Ai libertatea de a zbura la nivelul copacilor sau pe firul apei. Privelistea padurii vazuta de deasupra, de la 5 m deasupra coronamentului e de nedescris. Trebuie traita. Mai vezi pe N Geografic, insa nu se compara cu realitatea. Sau zborul pe cursul unui rau, sau cand urci pe termica odata cu soimii…

Hi, hi, am dat si cateva ture foarte jos, deasupra unor fete care faceau nudism retrase intr-o poienita Nu s-au stresat, se distrau si faceau cu mana.

Pe seara am plecat din Arad. Am parasit niste oameni de isprava si un loc de aventuri. Sper sa revin curand.
Calitatea oamenilor de acolo, prietenia, comportamentul lor, amabilitatea, toate sunt infinit superioare celor de aici. Nu cauta profitul si esti tratat din start ca un coleg si prieten vechi nu cu plictis si superioritate. Jos palaria si laude pentru cei de la Aeroclubul Charlie Bravo, Siria, Arad.
Aeroclubul Siria – Aeroclubul Charlie Bravo pe net: http://www.charlie-bravo.ro/

Pe drumul de intoarcere am vizitat cetatea si am ascuns un geocache la

Cetatea Siria

si am gasit un geocache la Cetatea Soimos

Cetatea Soimilor, Soimos.

se afla pe valea Muresului.
Ca si la Siria, urcusul e greu dar merita iar panorama este super.

Cetatea Siria merita vazuta si pentru ca e locul unde se termina muntii Carpati si incepe Campia Panonica.

Aici incepe Campia Panonica.

In spate, la est ai Carpatii iar in fata la vest, campie pana la Austria.

Peste campie am prins niste apusuri de soare splendide.

Ce pot sa va mai spun decat: Zburati!

TAGS : ULM CORMORAN, AEROCLUBUL SIRIA, AEROCLUBUL CHARLIE BRAVO, ULM IKARUS C42, CETATEA SIRIA

Insectele bazaitoare din Grecia ( sau Turcia )

Ordonam pozele de vara trecuta si am dat peste cateva interesante.
Cele cu o insecta, fotografiata in Thassos pe un maslin.
Este o cicada. Ah cat am pandit-o!

Probabil toti cei care ati fost vara la mare prin sudul Europei ati auzit incepand cam de pe la latitudinea Bulgariei, un zumzet sau un bazait, ca de greieri dar diferit si mult mai puternic. Si fata de greiere, se aude puternic doar ziua nu si noaptea si numai cand e cald.

In Grecia, Turcia, Spania si mai la sud, acest cri-cri-cri devine deja zgomot de fond.
Sigur v-ati intrebat cine naiba face cri-cri -ul sau trr-trrr de peste tot.

Foarte curios din fire, pandeam de unde se aude.
Enervanta insecta nu putea fi localizata!

Tacea cand ma apropiam si nu puteam sa o identific cu precizie.

 

 

Intreband localnicii, am primit raspunsuri de genul: a small bird

Pai ce small bird (pasare mica) face asa?! Si cum naiba ca eu nu vad nici una!
Ca dupa zgomot sunt cu miile!!!

Ok, treaba devine personala!
Cu aparatul in mana am pornit la vanatoare.
Total reporter de National Geografic, am adoptat tehnica rabdare si festina lente. ..

Am cautat peste tot…,

pe ziduri…,

pe plaja….,

 

In copaci….

…boscheti,

…tufisuri..

 

 

 

 

Si, hurray, iata rezultatul!
Este o insecta, o cicada.
Cicada Europeana mai precis!

Seamana cu o viespie foarte mare.

Are cam 5-8 cm lungime si e perfect camuflata pe scoarta copacilor.

 

 

 

Cu ochi mari si vedere 360 grade, sesizeaza orice intrus si se opreste din cantat cri-cri.

Insa daca aveti multa, multa, multa rabdare si atentie, si nu va miscati, insecta va zumzai din nou.

A, si numele cicada provine din latina, inseamna ” bazaitor “

Iar grecii ii spun tzitzikas. ( A nu se confunda cu tzatiki, miam, miam )

 

 

Cicada Europeana

 

 

 

Deci acum stiti cine sau ce insecta va face capul mare in concediu si face ca greierul in grecia gri – gri (sau trr-trr in turcia, sau cri – cri sau bzz – bzz etc, etc… zzzzz…. )

TAGS: cine caraie in grecia, Cicada Europeana, insecta, turcia, bazait, zumzet vara

Tura de Primavara – Muntii Macinului, granit, bujor si broaste testoase.

Tura de Primavara – Muntii Macinului, granit, bujor si broaste testoase.

Conform legilor lui Murphy, fix pentru zilele libere de 1-3 Mai prognoza meteo nefavorabila a fost si confirmata de ploi abundente.
Cu toate astea am ales sa plec intr-o tura mai lunga, o tura de primavara in muntii Macinului.
Primavara este ideala pentru vizitarea muntilor Dobrogei, nu doar pentru ca mai tarziu, spre vara, tot verdele crud de acum va deveni un galbui palit de seceta, dar mai ales pentru ca luna Mai este perioada de inflorire a celebrului Bujor de Macin sau sub alte denumiri: Bujor de Padure , Bujorul Dobrogean sau Bujorul Romanesc ( Paeonia Peregrina ) precum si bujorul de stepa – Paeonia tenuifolia.
Bujorul inflorit ofera un spectacol care nu trebuie ratat.

 

 

Muntii Macinului, cei mai vechi din Romania, sunt formati in paleozoic – mezozoic, acum 250 milioane de ani.
Prin comparatie, muntii Carpati, sunt mult mai tineri, formati cu abia 35 milioane ani in urma.
In afara formelor de relief spectaculoase, muntii Macinului ofera o bogatie de flora si fauna. Aici, pe sub 1% din suprafata Romaniei puteti gasi peste 50% din speciile de flora si fauna ale tarii. Odata inalti, muntii Dobrogei sunt acum niste dealuri cu inaltimi medii de 300m si varful cel mai inalt, Vf. Tutuiatul de 467m

Am plecat joi la amiaza. Dupa un drum fara probleme, am ajuns in Braila. Acolo am inceput sa cautam bacul.
Ii plang pe strainii care ar cauta “ferry-boat-ul” dupa indicatoarele rutiere. Noroc cu GPS-ul, ne-a dus fix la ponton. Daca era sa ne luam dupa indicatoare (zero total), si acum eram tot in Braila.

Dupa traversarea cu bacul (17 lei) pornim spre orasul Macin. Cumparam de acolo ceva bere, carbuni si carne de mici, apoi continuam drumul. Iesim din sosea pe un drum de tractor, peste camp pana la poalele muntilor, mai exact sub Culmea Pricopanului, unde si gasim un loc deosebit de pitoresc pentru campare. (Pentru cei interesati, niste puncte GPS pentru orientare.)

Intersectia sosea cu drumul de camp: N45 14.104 E28 09.472
Loc de cort: N45 14.617′ E28 11.527′

 

Ca sa mearga treaba, desfacem cateva beri si ne apucam de pus corturile.
Se intunecase bine cand am terminat, deci lemnele pentru foc le strangem la lumina lanternei.
Facem doua focuri, unul de carbuni, pe gratar, pentru mici si unul de tabara pentru atmosfera.
Dupa cateva beri si vin rosu, cheful se incinge si jarul la fel.
Mancam bine, apoi ne punem la povesti si cantece pana spre dimineata.

 

 

 

A doua zi, pe o vreme splendida pornim in tura.
Alegem circuitul de culme, marcat cu banda albastra.

Din start dam peste o broasca testoasa de Dobrogea ( testudo graeca ), care isi facea linistita siesta.
Broasca devine instant o vedeta super-fotografiata, insa nu o miscam.
Broastele de Dobrogea, daca sunt luate in mana se sperie rau si de stres elimina urina si fecale pierzand astfel multa apa pretioasa pentru organism.

Cand le gasiti, nu le deranjati.

 

Traseul ne poarta printre bolovani uriasi de granit iar culmile seamana cu crenelurile unor cetati construite de giganti.
Continuam sa urcam printr-un relief accidentat, arhaic si spectaculos.

Granitul, dur, cu muchii ascutite dar extrem de frumos, duce la comentarii despre cat de fain ar arata un blat de bucatarie din asemenea material. Finetea intruziunilor verzui, albastrui si albe nu poate fi surprinsa de fotografii.

 

 

 

Aproape de creasta, mai surprindem doua broaste testoase aflate la la o intalnire romantica.
Din nou, poze, poze, poze!

 

 

 

 

 

 

De pe varf peisajul se deschide larg.

La vest catre Braila si Dunare, la N-E se vede pana in Ucraina iar la S-E Delta si lacul Razelm.
Facem o pauza pentru a ne incarca sufletul din energia naturii.

 

 

 

 

Urmam mai departe banda albastra. Pe o piatra doua soparle curajoase. Nu fug, dar ne urmaresc prudent.

Doua soparle curajoase!

 

 

 

 

Incepem o coborare usoara pe versantul vestic si curand ajungem la

O fosta mina de granit.

Cineva s-a distrat bine aici.
Inauntru o gramada de sticle, niste prezervative si… OB-uri.

 

 

 

 

Blocuri de granit masiv precum ruinele cetatii zeilor.

 

 

 

 

 

Panta se domoleste si o luam spre corturi.
Tot cu ochii in patru dupa bujori dar, din pacate bujorii nu erau inca infloriti.

Dam insa de cea mai mica
si simpatica broscuta, adevarata bijuterie .

 

 

 

Urmand poteca prin pajistile inflorite…
Pe sub 1% din suprafata Romaniei puteti gasi peste 50% din speciile de flora si fauna ale tarii.

Pe la ora 18:00 ajungem la tabara.
Comentam tura si ne bucucuram de venirea a inca doua masini din Brasov, care maresc trupa.
Se lasa seara, foc, vin, bere, cantece de cabana….

 

 

Apare si ranger-ul local, paznicul rezervatiei. Juri ca este Vosganian sau fratele lui geaman.
Locuieste acolo de 17 ani. In ciuda aparentelor, impresioneaza cu o inteligenta sclipitoare si o cultura vasta.
E o adevarata placere conversatia cu el si regretam ca nu sta mai mult.

Peste noapte ploua puternic si renuntam la tura propusa in munte.
Aranjam o excursie cu masinile in jurul muntilor Macin, pe la manastirile din zona si neaparat pentru provizii speciale, la Niculitel Prietenii stiu de ce.
Pe drum aratam ca un alai de nunta. Opt masini de Brasov.
Comentam pe statii, distractia e maxima.
La prima manastire, Celic Dere, umplem parcarea si manastirea. O maicuta foarte cool, ne indica icoanele valoroase folosind un laser pointer.
Dupa vizita, iau Garmin-ul si pornesc la un geocaching, se pare ca e ceva ascuns in padurea din spatele bisericii. In cateva minute, evrica! Gasesc geo-cutia in… nu se spune, e secret. Ma semnez in jurnal si o pun la loc cu grija.

Mai vizitam manastirile Cocos si Saon, eu examinez mecanismul unei mori de vant, apoi o luam spre Tulcea sa mancam peste de la mama lui.
Papam o saramura gustoasa si servita rapid spre cinstea celor de la Restaurantul Central (asa se numeste).

La intoarcere, o parte din soferi au parte de o tura mult mai lunga decat doreau. Rateaza iesirea din Tulcea si o iau prin Isacea.
Restul, in drum spre tabara, vizitam castrul roman Troesmis, aflat langa localitatea Turcoaia, pe malul bratului Macin.
Mare lucru nu e de vazut la suprafata. Dar daca cauti atent in mal, gasesti in pamant artefacte romane.
Din pacate ploaia ne-a impiedicat sa stam mai mult si sa ne jucam de-a Indiana Jones.

Pe seara ploaia s-a intetit dar nu ne-a descurajat. In loc sa stam in cort, am iesit la strans lemne si am pus de un foc zdravan.
Din nou, vin, palinca & Co. Cu toate ca turna cu galeata, nu mai conta.
Eram stransi in jurul focului si cantam “Andri Popa” sau “Refugiul Diana”

Bucurie mare, apare o masina.
Mihut care plecase spre Brasov din cauza vremii, s-a razgandit. Ce conteaza ca ploua! De ce sa stai la Tv si la un dus cald cand poti sta in frig si ploaie dar cu prietenii.

-Mai aduceti lemne si vin!

“…Cine trece’n valea seaca
cu hangerul fara teaca…!!”

-Unde e tuica aia?

“…am pornit sa recladim Diana
un refugiu vechi si parasit…”
……….

Duminica, cu regrete ne apucam sa strangem. Inainte de plecare caut loc de ascuns un geocache.
Cine e interesat sa o gaseasca, am pus geo-cutia mea la urmatoarele coordonate,
Geocache: N45 14.567 E28 11.674

Geocache-ul e pus la radacina a doi copacei uniti, intre doi bolovani si acoperit cu pietre.
Aveti suvenir in cutie, un set de baterii, o minge de golf si niste numuliti, (numulites – fosila din tertiar – paleocen).
Daca o gasiti, faceti-va o poza si trimiteti-mi si mie. Semnati-va in jurnal, lasati ceva suvenir si apoi sa o puneti ascunsa exact in acelasi loc.

 

 

 

Bujor de Macin

Cand sa plec spre masina, surpriza.
Langa geocache, gasesc si niste bujori mai grabiti la inflorire.
Fara aparat, fac o poza rapida cu telefonul.

 

 

 

 

 

Peisajul spectaculos al Muntilor Macinului ramane in urma…

 

 

 

 

 

Drumul de intoarcere l-am facut pe la vulcanii noroiosi.

Vulcanii Noroiosi

Ne-am distrat bine si acolo, am aruncat cu noroi si binenteles am facut ceva strict interzis.
Am incercat cu bricheta sa vad daca gazul emanat arde. Nu ardea.

Sfat: daca mergeti la Vulcanii Noroiosi, vizitati si vulcanii Paclele Mici.
Sunt mai faini decat cei mari si nici nu se plateste.

La cei mari Paclele Mari, va duc soseaua si indicatoarele.

Dar pentru Vulcanii Noroiosi mici mergeti asa:
Din drumul principal, intr-o curba ( N45 21.052 , E26 42.232 ) iesiti dreapta din drumul principal, si continuati pe un drum betonat pana langa o statie de pompare: N45 20.561 , E26 42.867
(vis a vis e si un magazin mic, inchis) si puteti lasati masina, iar de acolo urcati 300m pe jos pana la
Paclele Mici coordonate GPS: N45 20.381 , E26 42.449

 

Dupa Vulcanii Noroiosi am mai oprit la Lacul Siriu .

Ploase, iar apusul de soare oferea niste culori fantastice.
Lacul e frumos si am hotarat ca in vara sa revin cu barca .

 

 

 

Tura a fost grozava si dovada ca, chiar daca ploua te poti distra fain.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TAGS: Bujorul Dobrogean, Bujorul de Macin, Bujorul Romanesc, Muntii Macinului , Culmea Pricopanului, Dobrogea, Broaste Testoase, Vf. Tutuiatu, Trasee in Muntii Macinului.